Din nou, și din nou „vocea istoriei”: Episcopul – Cardinal „in pectore” – Iuliu Hossu (re)citind Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu Regatul României, de la Alba Iulia 1 Decembrie 1918

Posted on noiembrie 30, 2017

3



Încă o dată vă propun să ascultați înregistrarea efectuată în clandestinitate, în anul 1970, la Mănăstirea Căldărușani, unde Cardinalul in pectore, Episcop Iuliu Hossu  (în vîrstă de 85 de ani) se afla sechestrat de regimul comunist în ”domiciliu obligatoriu” și își trăia ultimele zile, pregătindu-se sufletește să se alăture celorlalți episcopi martiri ai Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma din România.

episcopul-iuliu-hossu1

 *

”…cu glasul scăzut dar cu neîmbătrînită dragostea de atunci…”

*

Rezoluțiunea de la Alba Iulia, adoptată în urma unei mari, fără precedent în istoria României, consultări libere, democratice, necontrolată și neorganizată de nici un guvern dar într-o ordine civică exemplară, care a uimit Europa, doar impulsionată de o elită politică națională și de intelighenția română „măruntă”, răspîndită în toate teritoriile locuite de români în granițele Imperiului care se dezmembra generînd haos politic în alte provincii – este un document inspirat, modern, liberal și convocînd în sprijin, în orizontul justiției istorice universale, atît spiritul Declarației de independență a Statelor Unite ale Americii, din 1776, cît și principiile universale ale Declarației drepturilor omului și ale cetățeanului, adoptată de Revoluția Franceză în 1789.

Aceasta a fost, însă, pregătită încă la şedinţa secretă din data de 12 octombrie 1918 de la Oradea a Comitetului  executiv al Partidului Naţional Român, în care s-a dezbătut,  elaborat și adoptat Declarația de independență  a Transilvaniei, cunoscută şi sub numele de “Declaraţia de la Oradea”, avînd ca fundament  cele paisprezece puncte  prezentate de președintele american, Woodrow Wilson, înainte de încheierea W.W. I, ca premise pentru reconstrucția Europei după încheierea Marelui Război. (Vezi mai mult aici: 98 de ani de când Partidul Naţional Român din Ardeal a declarat independenţa Transilvaniei  și aici:  Declaraţia de la Oradea  )

*

*

Declarația de independență

(Citită de deputatul Dr. Alexandru Vaida-Voevod în ședința adunării deputaților a Parlamentului Maghiar din Budapesta din ziua de 18 octombrie 1918 nou)

 

        „Comitetul executiv al Partidului Național Român din Ardeal și Ungaria a ținut o ședință la 12 oct. 1918 n. la Oradea Mare sub președenția deputatului Dr. Teodor Mihali, în care – după o dezbatere și cumpănire temeinică a situației politice interne și externe – a hotărît în mod unanim și în deplin acord să facă următoarea declarație:

        „Comitetul executiv al Partidului Național Român din Ardeal și Ungaria, constată, că urmările războiului îndreptățesc pretențiunile de veacuri ale națiunii române la deplină libertate națională.

         „Pe temeiul dreptului firesc că fiecare națiune dispune și hotărăște singură și liber de soarta ei, un drept care acum e recunoscut și de către guvernul ungar prin propunerea de armistițiu a monarhiei, națiunea română din Ungaria și Ardeal dorește acum să facă uz de acest drept și reclamă – în consecință – și pentru ea dreptul ca, liberă de orice înrîurire străină, să hotărască singură plasarea ei printre națiunile libere precum și stabilirea legăturii de cooperarea și cu celelalte națiuni libere.

        „Organul național al națiunii române din Ardeal și Ungaria nu recunoaște îndreptățirea acestui parlament și a acestui guvern să se considere ca reprezentanți ai națiunii române, ca să poată reprezenta la Congresul general de pace interesele națiunii române din Ungaria și Ardeal, căci apărarea intereselor ei, națiunea română o poate încredința numai unor factori designați de propria ei adunare națională.

        „Afară de organele delegate de Adunarea Națională sau alese din mijlocul său, așa dară, afară de Comitetul executiv al Partidului Național Român, nimenea nu poate fi îndreptățit să trateze și să hotărască în treburi care se refer la situația politică a națiunii române.

        „Toate deciziunile și acordurile, care s-ar lua și s-ar face fără aprobarea acestor organe, le declarăm ca nule și fără valoare, care nu leagă întru nimic națiunea română.

        „Națiunea română care trăiește în monarhia austro-ungară așteaptă și cere, după multe suferințe de veacuri, afirmarea și valorizarea drepturilor ei nestrămutate și inalienabile la viața deplină națională.”

                                                                                                                 Pentru conformitate

                                                                                                                Dr. Laurențiu Oanea

                                                                                                          Notarul Adunării Naționale

*

*

Rezoluţiunea 
Adunării Naţionale de la Alba Iulia
din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918



I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre. 
II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal. 
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

  1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
  2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
  3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
  4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
  5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
  6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştiinţa tuturor acelor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.

     Dr. Laurențiu Oanea                                                                       Ștefan C.(icio) Pop

Notar al Adunării Naționale                                          Vice Președinte al Adunării Naționale

*

*

          Scriam pe acest blog, în urmă cu un an și cu cinci ani:

         ”  Vocea Cardinalului Iuliu Hossu, citind, la o distanţă calendaristică de peste cincizeci de ani dar istorică de nemăsurat, aproape, de la prima ei rostire viguroasă în faţa  Adunării  Naţionale de la Alba Iulia,  Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu Regatul României, înregistrată clandestin în ultimele zile de viaţă martirică la mînăstirea Căldăruşani are, deşi slăbită şi tremurată,  forţa indestructibilă a ideilor pe care le rosteşte. O emoţie intelectuală greu de descris te cotropeşte ascultîndu-l.”

Acum adaug doar că avem un an fast înainte pentru a aprofunda acest document, care nu conține doar o moștenire, dar – mai ales – și liniile de forță ale unui  proiect  pentru România și să evaluăm, fiecare individual și toți împreună, unde se află Țara Noastră în raport cu acest proiect?

Chiar dacă Centenarul – ar fi al statului,  Ziua Națională e a românilor de pretutindeni!

*

*

Și vă doresc, de această dată, nu doar:

Să petreceţi în comuniune, cu bucurie şi pace sufletească în Ziua Naţională a Românilor!

ci, și

să vă pregătiți pentru a întîmpina cum se cuvine, în unitate de cuget și simțiri, cu demnitate și sobrietate, cu asumare curajoasă a erorilor și nădejde viguroasă într-un viitor mai bun, Centenarul Marii Uniri!