O seară de meditație creștină cu poetul Adrian Popescu la Cenaclul U.B.B.

Posted on aprilie 2, 2018

1



*

ADRIAN  POPESCU

        „Există în creaţia poetică a lui Adrian Popescu o stăruitoare căutare a drumului spre credinţă – mărturisită autobiografic – şi o „poezie a ecourilor biblice”, nu în sensul versificării unor fragmente din Biblie, ci în recreerea lor cu semnificaţii şi emoţii artistice. Arghezienele convorbiri din Psalmi, cu o divinitate nenumită, sunt rare la Adrian Popescu; mai frecvente sunt celebrările imnice pentru minunile creaţiei, tot cu accente psalmice, sau poeziile-colindă, cu ritmul lor duios-legănat. Sentimentul compasiunii pentru suferinţele semenilor, o evocare duioasă a confraţilor, înălţaţi la cele veşnice, o serie întreagă de poezii-dedicaţie aduc aceeaşi caldă înţelegere creştină.” (Ion Buzaşi)

*

Arsura

Carnea mea toată e o lumânare
Dar eu sînt flacără într-un cerc străveziu,
Ca păsările, mort, voi cântări mai mult decât viu.
Ochiul arzând se hrăneşte cu ceară
Şi face un strop de rouă fierbinte…
Odată am ştiut să zbor, odată,
Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.
Trupul meu tot e o lumânare
După ce se va fi scurs tot în ţărână
Şi flacăra se va topi în albastru,
Veţi mai simţi o arsură pe mână…

*

Reclame