105 ani de la nașterea Părintelui prim-protopop romano-catolic de Sighet, Dr. Dobos János. Două evocări

Posted on aprilie 25, 2018

1



Preotul greco-catolic și profesorul de matematică Marius Vișovan din Sighetu Marmației a postat, zilele trecute, pe site-ul Salut, Sighet!, cîteva „amintiri personale” care mă priveau, într-un mod special, și  pe mine, despre preotul romano-catolic Dobos János. Această evocare a răscolit în mine cele mai adînc „ascunse”, aproape „adormite”, amintiri din chiar primele săptămîni, luni de viață la Sighet.

M-am născut, în „orașul insulă”, mărginit de cele trei rîuri Iza, Tisa și Ronișoara, în anul 1953, ziua 7, luna august. An în care murea Stalin și erau exterminați, chiar la închisoarea din Sighet, Iuliu Maniu, Gh. I. Brătianu și mulți alții… La cinci ani după interzicerea Bisericii Unite cu Roma Greco-Catolică, cu toți episcopii și aproape toți slujitorii ei încarcerați…  Tatăl meau a fost greco-catolic, iar mama romano-catolică. În aceste circumstanțe botezul meu a întîrziat pînă în 27 decembrie 1953 (așa se explică numele Vasile, fiind în preajma Anului Nou!).

Ce s-a întîmplat?

Preotul ortodox la care a încercat tata, în primă instanță să mă boteze, gîndindu-se probabil, și la cum va decurge viața mea în anii care urmează, a condiționat botezul meu de convertirea tatălui meu la ortodoxism. Ceea ce tata a refuzat. Preotul ortodox al parohiei ucrainiene era dispus să mă boteze fără condiții, dar nu era dispus tata să fiu botezat într-o biserică ucrainiană. „A muri pruncuțu ăsta nebotezat!” – mi-a povestit, mulți ani mai tîrziu, mama că îl „sfădea” pe tata. „N-a muri, tu, Ileană, stai pe pace!” – îi răspundea tata. Astfel, după ce a fost sfătuit și „întărit” de alte persoane (credincioși), a apelat la preotul parohiei romano-catolice din Sighet, dr. Dobos János. „Greco-catolic – romano-catolic: biserici surori”, au concluzionat și soluționat împreună situația. La naștere, îmi pusese deja o „pecete” istorică altă figură demnă de o luninoasă aducere aminte, dr. Victor Pop, cel mai mare colecționar de pecetare din Maramureș.

Așadar, am dobîndit primul și cel mai trebuincios sacrament al creștinului, botezul, de la părintele Dobos János. Mai apoi, purtați de viață, am ajuns cu familia la Făgăraș, unde am urmat „școala de catehizare”, am primit confirmarea și prima împărtășanie, fiind și ministrant (învățînd replicile în limba latină) la Biserica Franciscană din Făgăraș, „Biserica Paterilor”, suportînd pentru aceasta „alintul” de „papistaș” din partea colegilor mei, nu numai ortodocși, îmi amintesc că erau și reformați, lutherani, chiar unul sau doi mozaici, inocenți în fond, de la Școala generală „Radu Negru”! N-am știut însă, numele celui care mă botezase, mult timp…

Tîrziu, cu ajutorul – în fapt datorită diligențelor făcute de el – prietenului meu (și al multor sigheteni) prea devreme trecut la cele veșnice, sculptorul Istvan Balázs (Pista), am obținut un extras după certificatul de botez, de la CURIA EPISCOPALIS SATMARIENSIS, semnat de Msgr. Ardai L. Attila, Vicarius generalis. Așa am putut afla cui datorez primirea sacramentului botezului  fără de care nu există șansa de mîntuire la capătul acestei scurte treceri prin viața de pe pămînt.

Nu cred că aș putea scrie cuvinte mai încărcate de emoție, prețuire și recunoștință decît a făcut-o pr. prof. Marius Vișovan. Astfel că, în deplină rezonanță cu el și în luminoasă comuniune, folosesc îngăduința pe care mi-a dăruit-o de a prelua, atunci cînd voi crede că „e momentul”, orice text al d-sale.

Cred că acum este un asemenea moment! Îi exprim adînca mea gratitudine!

 

(Vasile Gogea, 24 aprilie 2018)

*

*

105 ani de la naștere

Părintele prim-protopop Dobos János
– amintiri personale –

Păstorul comunității romano-catolice din Sighetu Marmației și coordonatorul activității din Maramureșul istoric, de-a lungul aproape întregii perioade comuniste a fost părintele Dobos János (1913-1990) în calitatea sa de prim-protopop de Sighet (1953-1989).

Născut în Valea Jiului la Lupeni, membru al ordinului Piarist, cu doctoratul în teologie luat în Germania în anii ’30, părintele Dobos a fost un intransigent apărător al credinței catolice în fața autorităților comuniste, cu care nu a făcut niciun compromis, fapt relevat de rapoartele Securității și documentele comitetului local de partid. La fiecare interogatoriu răspundea constant : „Atât timp cât episcopul meu este în închisoare, eu nu sunt autorizat să negociez nimic în numele Bisericii Catolice.” La liturghiile romano-catolice, celebrate încă în limba latină la ora aceea, „se concentra toata reacțiunea din Sighet” (după cum afirma un raport al organelor comuniste locale), un element de atracție fiind și predicile părintelui Dobos, de înaltă ținută oratorică, precum și disciplina exactă pe care a impus-o în toate activitățile parohiei și protopopiatului.

Un aspect deosebit al muncii sale pastorale a fost primirea și încadrarea românilor greco-catolici, deposedați de biserici și preoți în 1948, activitate ilegală din perspectiva autorităților comuniste, românii fiind oficial trecuți „de bună voie” la ortodocși. Numărul românilor care au frecventat biserica romano-catolică din Sighet e dificil de estimat dar se poate presupune că în întreaga perioadă, el a fost cel puțin de ordinul sutelor. Nu exista o liturghie în limba română (latina a fost înlocuită cu maghiara după Conciliul Vatican II), dar credincioșii puteau folosi româna la spovadă și în relațiile personale cu preoții. Botezurile oficiate acasă se celebrau în latină și română. Când se sfințeau casele la Bobotează se folosea mai mult latina, secundar maghiara, iar în casele de români se spunea sau cânta ceva și românește. Nu se puteau însă celebra înmormântări pentru români, preoții ortodocși reclamând autorităților că li s-au „furat” credincioșii. A fost și cazul bunicului meu, decedat în 1958 și care a avut parte doar de un prohod privat acasă, în cerc restrâns, fiind condus la groapă fără preot.

Eu am fost botezat acasă de părintele Dobos în 1967, dar n-am fost înregistrat în registrul oficial al parohiei, ci într-un registru secret. Cu ocazia cununiei în 1989 (înainte de Revoluție cu 4 luni), următorul paroh a completat lipsa afirmând că s-au mai schimbat vremurile.

Prima împărtășanie a avut loc în 1977, după doi ani de pregătire (în limba română) la biserică, cu întâlniri săptămânale, ținute de părintele Dobos personal, ajutat de călugărițele greco-catolice clandestine. În 1979 am primit sacramentul Mirului în capela de la Cămara (cartier al Sighetului) din partea episcopului de Satu Mare (recunoscut de autorități doar ca vicar) după ce am fost pregătiți tot de părintele Dobos. În 1988 m-am prezentat la dânsul împreună cu viitoarea soție anunțând intenția de a ne căsători în vara următoare. În august 1989 însă, dânsul era deja pensionat, cununia noastră fiind celebrată de noul protopop, părintele Pal Reizer (viitorul episcop de Satu Mare). Starea sănătății părintelui Dobos se agravase.

În ianuarie 1990, la câteva săptămâni după Revoluție, fiind încă student la Cluj, la matematică, aflu de la tatăl meu că părintele Dobos e internat în spital la Cluj (avea cancer la gât). L-am găsit ușor și s-a bucurat de vizita mea. Nu putea vorbi dar scria pe hârtie răspunsurile la întrebările mele; am vorbit despre Sighet și noua atmosferă politică din țară. Mi se părea destul de vioi.

Trei zile mai târziu, telefonând părinților la Sighet aflu că părintele Dobos a fost înmormântat. Am rămas surprins, trecuse la Domnul la doar câteva ore după vizita mea… Am fost, probabil, ultimul suflet botezat și păstorit de dânsul pe care l-a văzut în această viață.

Veșnică odihnă și memorie binecuvântată !

Preot prof. Marius Vișovan

Imagine grafică (Biserica romano-catolică): Pal Robert Zolopcsuk, din volumul „Sighetu Marmației”, Editura Valea Verde, 2012.

(http://www.salutsighet.ro/105-ani-de-la-nastere-parintele-prim-protopop-dobos-janos/)

*