Cu Doamna Doina Cornea. Exercițiu de „reducere la simplitate”. Update 3 mai 2018

Posted on aprilie 30, 2018

6



Cu vreo două luni de zile în urmă, am auzit la radio, într-o dimineață, o poveste. Nu știu dacă povestea era a povestitorului sau și el o auzise de la cineva sau o citise undeva. N-are importanță. Povestea, pe scurt, era așa: a fost odată un om simplu, gospodar dar nu prea avea „ținere de minte”. Era „sărac cu duhul”, am spune. Era, însă, un bun creștin. Pentru că nu reușise să memoreze nici o rugăciune, avea totdeauna, seara, înainte de culcare, lîngă pat o carte de rugăciuni. Le citea încet, cu voce în gînd și apoi adormea liniștit.

Într-o zi prevăzută, omul nostru a plecat cu treburi socotite la tîrg. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește totdeauna cu cea din tîrg, s-a întîmplat ca omul nostru să fie nevoit să mai rămînă o zi. A tras peste noapte la niște megieși de omenie și cînd să-și „spună” rugăciunile înainte de culcare, constată că și-a uitat cartea acasă. O clipă doar a fost descumpănit. Apoi, a îngenunchiat și s-a rugat Domnului cam în felul acestal: Doamne, Tu știi că eu sînt slab de minte și fără carte nu știu rugăciunile. Dar, uite ce-am să fac: eu am să spun de zece ori alfabetul, și așează Tu literele așa încît să se formeze cuvintele de trebuință pentru rugăciuni!

Peste exact o lună, Doamna Doina Cornea va împlini 89 de ani. Acum, Domnia Sa se află într-un moment al vieții  în care a-i ura formal, protocolar, chiar cu sinceritate „La Mulți Ani!” sau „Multă sănătate!” poate fi aproape indecent. Vă propun, așadar, să încercăm să ne rugăm, cum știe fiecare, împreună cu ea. Și mîine, și poimîine, și cîte zile îi va mai da Dumnezeu. Veni-va clipa în care va trebui să ne rugăm singuri! Și dacă nu vom ști cum s-o facem, vom zice și noi precum creștinul din poveste: Doamne, am să spun de zece ori numele Doamnei Doina Cornea, și aranjează Tu cuvintele acestea ca să fie o rugăciune!

O distilare spirituală cum doar în „fragmentele” Fericitului Vladimir Ghica (acest „prinț al săracilor”,  pe care Doamna Cornea îl are la suflet și l-a tradus cu devoțiune și adîncă înțelegere) ne învață: „Nu suntem stăpîni pe noi înșine numai dacă suntem simpli sau dacă am reușit să ne simplificăm. Dar omul se vădește a fi atît de complex încât puțini sunt cei ce știu să se reducă la simplitate.”

Între aceștia, puțini, cu siguranță se află și Doamna Doina Cornea.

_________________________

(În fotografie: flori din grădina noastră. Culese și așezate în bolul de sticlă de soția mea, Lucia.)

*

UPDATE. Puteți citi – și avea în formă tipărită – acest articol cumpărînd de la chioșcurile de difuzare a presei revista Observator cultural, nr. 920/2018:

*

Reclame
Posted in: Spune acum!