„Între Asclepios şi Apollo” – o nouă conferință la Atelierul Multidisciplinar și Interuniversitar de Filosofie şi Antropologie Medicală

Posted on iunie 19, 2018

0



Între Asclepios şi Apollo, 

se intitulează prezentarea Doamnei dr. Monica Emilia CHIRILĂ, de la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuță” din Cluj-Napoca, 

pe marginea căreia se vor desfăşura discuţiile la ÎNTÂLNIREA din MIERCURI 20 IUNIE 2018, la ora 18,oo, 

Atelierului MULTIDISCIPLINAR ŞI INTERUNIVERSITAR de Filosofie şi Antropologie Medicală,

în clădirea Clinicii„Medicala II”, str. Clinicilor nr. 2-4, la Etajul II, Sala Bibliotecii.

 Cum se ştie, Atelierul este un CENTRU DE EXCELENŢĂ acreditat în sânul Centrului de Filosofie Aplicată de la Facultatea de Filosofie a UBB şi se desfăşoară sub egida Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, în colaborare cu Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, fiind un cadru informal de discuţii multi- şi transdiciplinare, focalizate pe chestiuni considerate ca aparţinând medicinii, dar care se află de fapt la confluenţa diferitelor specialităţi ce studiază omul (filosofia, psihologia, sociologia, antropologia, istoria, dreptul, teologia, literatura etc.). Şi care sunt rareori – sau cu prea multă precauţie – abordate în acest fel. 

Reproducem şi aici Temele conferinţei:

Mitologia greacă îl descrie pe Apollo ca fiind zeu al muzicii, poeziei, artelor în general, dar și al soarelui, luminii și cunoașterii. Este de asemea zeu al adevărului, profeției, precum și al tămăduirii. Epitetul de „vindecător” îl împarte cu fiul său, Asclepios, zeu al medicinei  și al întineririi, toiagul său în jurul căruia este încolăcit un șarpe fiind un simbol care a răzbătut până în zilele noastre. În decursul istoriei, acest amalgam de artă și cunoaștere a fost absorbit de cei care au încercat să găsească leacuri pentru durerea și neputința semenilor, unii dintre urmașii lui Hippocrate având darul ambilor zei, tată și fiu. Pe măsură ce volumul de cunoștințe a crescut, iar mecanismele fiziologice și patologice au fost în mare parte elucidate, latura de mister și artă a făcut loc cultului exactității – o „zeiță” mai eficientă, dar și mai aridă. Au apărut astfel tot mai mulți discipoli ai lui Asclepios care s-au format strict pe făgașul cunoașterii, fără ca acest lucru să le diminueze valoarea sau importanța binelui făcut. Putem să ne amintim însă și de unele personalități medicale care au reușit să găsească resurse interioare și exterioare pentru a alina suferința și de asemenea, pentru a multiplica și propaga vibrația pe care arta a creat-o în lumea lor interioară. Există de asemenea personalități din lumea artelor care au avut studii medicale, sau care au chiar profesat în paralel cu actul creator. Nu de puține ori auzim vorbindu-se despre „medicina ca artă”. Întrebându-ne ce au în comun aceste domenii, ne putem gândi că ambele au același substrat – al lumii vizibile, materiale – și un scop comun – acela de a completa, într-un fel sau altul, natura. În ceea ce privește calitățile necesare medicului și artistului, putem identifica, pe lângă abilitatea de a observa cu atenție și o capacitate de a rezona cu ceea ce îl înconjoară, pentru amândouă profesiile considerându-se  a fi necesară chemarea. La jumătatea secolului al XIX-lea, Theodor Billroth, celebrul chirurg, afirma: „Este una dintre superficialitățile timpului nostru aceea de a vedea în știință și artă două contrarii. Imaginația este mama amândurora.” Ediția lunii iunie a Atelierului de Filosofie și Antropologie Medicală va fi dedicată câtorva dintre aceste persoane remarcabile care au reușit să fie și tămăduitori și creatori, excelând în cel puțin unul dintre aceste domenii.”

Toți cei interesați sunt bineveniți!

      Conf. univ. dr. Király V. István

*

Posted in: Uncategorized