„Viața de la capăt” cu Leon-Iosif Grapini. O lansare de carte

Posted on iunie 25, 2018

0



*

          Din firul timpului „țese” la „războiul” prozei Leon-Iosif Grapini o plasă a memoriei. Fluxul liber al amintirilor, „toarse” în fraze lungi, adesea pe pagini întregi, fixează sintactic „sintaxa” rememorărilor. Leon-Iosif Grapini se dovedește un povestitor/narator inspirat, detașat dar și implicat, adesea cu umor și ironie. Într-un registru „minor”, nu lipsit însă de pasaje melancolice, grave, meditative evită cu abilitate tentațiile filosofarde. Alege pentru a sugera orizonturi mai largi sau fundalul istoriei, estompat dar descifrabil, să „prindă” în țesătura textului, ca pe niște „paiete”, povești în poveste.

Totuși, o „înțelepciune” plutește, ca o ceață luminoasă deasupra unei pajiști verzi: este calmul aluvionar al vieții.

Motto-ul cărții acesteia („Așa e viața, e în mare parte făcută din lucruri care se termină, dar și din lucruri care încep.” – extras din Saramago), pe care autorul sfiindu-se s-o numească amintiri, memorii, autobiografie ș.a.m.d., a numit-o roman, îmi amintește de o replică a unui personaj din (dacă nu mă înșel) Martorii, lui Mircea Ciobanu: „așa-i omul, ca tîmplarul: trăiește ce trăiește și pe urmă moare”.

Așa e și Leon-Iosif Grapini: odată ajuns „la capăt de linie”, găsește altă „stație de plecare”.

Îi doresc un drum cît mai lung, fără bariere și vămi!

(V.G.)

*