„Evanescențele”… reminiscente ale lui Eugen D. Popin. La apariția unui nou volum de poezii

Posted on iulie 4, 2018

2



Cu bucurie anunț, și pe Gogea’s Blog, apariția unui nou volum de poezii al poetului Eugen D. Popin, prietenul și mein Herausgeber und verantwortlicher Redakteur, la revista ALTERNANȚE. Editura Limes, fondată și condusă de un alt important poet al generației noastre, prieten al nostru de multă vreme, Mircea Petean, fixează grafic cu o eleganță consonantă sugestia de fundal a poemelor, grație graficienei Oana Stepan. Cartea are toată acoperirea în „aurul” cuvintelor pentru a fi fost inclusă în „Colecția Magister”.

*

*

       Mereu de „veghe”, la liniștea „sufletelor îngenuncheate”, poetul descifrează în „vitralii” și în „paginile/celor uitați/sau [care] ne sunt/în preajmă” „epifaniile” „evanescente” ale „ființei cea de pretutindeni”. În „murmurul kaddishului” își găsesc refugiul „iubirea/fidelitatea/memoriei”. Descrie „linia/care/ne desparte/de propria/noastră/umbră”.

Eugen D. Popin este un poet inspirat, „reminiscențe” din Cartea Sfîntă licăresc fosforescent în sintaxa austeră a poeziilor lui. Motto-ul cărții, extras din Novalis – „Totul mă călăuzește îndărăt în mine însumi.” – ne avertizează că nu doar „slovele”, ci și „tăcerile/tălmăciri/necuvîntate” mărturisesc despre „spovedania/nerostită/răsfrântă/între tăcere/și cer”. O foarte smerită invocare a unei „rugăciuni a inimii” este disimulată, nu fără îndoieli dramatice, în versurile și versificația volumului. Într-o continuă și tensionată aspirație ascendentă, pentru care poetul are de optat între „iederă” și „trepte” (sugestiile celor doi termeni sunt cît se poate de transparente!), Eugen D. Popin cedează modest locul său, ca și cum încă n-ar fi pregătit pentru această experiență, persoanei care îl duce în spate: „se cuvine/să lași/pe cel din tine/să te poarte/să te mărturisească/să lăcrimeze”. Mărturisind: „neîndoielnic/ai acum/totul/numai pentru tine/dar nicidecum pentru amândoi”, poetul lasă să reverbereze nostalgia unui eu întreg, unic, nefracturat, eliberat de suferință.

Ajuns în acest punct al însemnărilor mele despre recenta carte de poezii semnată de Eugen D. Popin, mă voi sprijini, preț de o clipă, de Micul tratat de estetică teologică (Eikon, 2016) al regretatului cărturar Petru Ursache, în care citim (la pag. 340): „Viziunea apofatică a existenței superioare este ca un vis mereu neîmplinit. Ea menține starea de suferință și neîmplinire a individului și-i întărește dorința <<lepădării de sine>>; adică mutarea propriei ființe din materialitate în spiritualitate.”

Eugen D. Popin se desparte, cu fiecare nouă carte pe care o scrie, de tot mai mult din ceea ce nu este atins de Sfîntul Duh, de Dumnezeu. Nu poți, ca cititor, să nu-l însoțești în acest exercițiu spiritual înălțător!

(V.G.)

*

Reclame