Despre superlativele absolute, polemici și… spanac!
Nu agreez, chiar mă sperie superlativele absolute atunci cînd e vorba de judecăți de valoare, cu atît mai mult atunci cînd obiectul/subiectul judecății este o persoană, un om, fie el „celebru” sau „anonim”. Nu știu dacă această respingere este rezultatul unui spirit critic accentuat, al unei tendințe de relativizare metodică sau este o predispoziție dobîndită într-o „iepocă” în care absolutul era confiscat și utilizat „inginerește” pentru a dizolva orice punere sub întrebare a ordinii sociale și politice, care a fost decretată „cea mai bună dintre toate cele posibile”. (Leibnitz nu avea, în cazul acesta, nici o „vină”!)
Scriu aceste rînduri incitat de polemica stîrnită în jurul „cazului”, dar, poate mai corect ar fi „cauzei”, lui Mihai Botez, reaprinsă, la temperaturi crescute de apariția volumului MIHAI BOTEZ. Trei schițe de portret. Documente. Prefață de Denis Deletant. Radu Ioanid (editor), (Editura Polirom, 2018).
Dar, ce legătură are toată această „gîlceavă a înțelepților” cu… spanacul?
Iată care e sursa sinapsei :
La începutul anilor 2000, atunci cînd am scris cărțile despre Caragiale (citind aproape tot ce a scris autorul, dar și aproape tot ce s-a scris semnificativ despre el), am reținut aceste rînduri publicate de Nenea Iancu în Moftul român, la 23 iunie 1893:
„Pe câmpul vast al publicisticii române, pe care creşte atâta spanac des şi abundent, a apărut, în sfârşit, zilele acestea şi un copac, şi e aşa de mândru şi aşa de puternic, că mii şi mii de recolte de buruieni se vor perinda, şi el va sta tot mereu în picioare, tot mai sănătos şi mai trainic, înfruntând gustul actual şi vremea cu schimbările ei capricioase, şi făcând din ce în ce mai mult fala limbii noastre româneşti – un volum de Balade şi idile de George Coşbuc…”
Procedeul stilistic de care se folosește Caragiale pentru a semnala valoarea și originalitatea operei lui Coșbuc, în raport cu literatura care se scria în epocă, îmi pare că este reluat, azi, dar cu intenții contrare și efecte perverse. Mai pe înțelesul cititorilor: în bătălia care s-a declanșat în jurul umbrei lui Mihai Botez, așa cum a fost ea „conservată” (cu multe euri toxice) în dosarele mai multor instituții „specializate”, ori în „depozițiile” unor „martori” (cu egouri supradimensionate), văd o parte care ar vrea să facă din „spanac” un… „stejar”, și o altă parte, care nu „vede” în el decît o… „urzică”.
Constat stupefiat că este inutil să explici, și unora și celorlalți, că numind pur și simplu spanacul spanac, nu comiți nici o crimă! Îi recunoști, ca un om de știință, doar specia și îl descrii ca atare, cu toate binefacerile pe care ni le oferă consumul lui. S-ar putea să nu-ți placă spanacul, dar nu-l numești mătrăgună! Idem în cazul lui Mihai Botez. (Fără nici o intenție de a-l identifica cu nevinovata și, în fond, atît de folositoarea, plantă.)
Dacă descrii o mămăruță, nu-i adaugi clești de rădașcă, după cum dacă descrii o rădașcă nu-i pui aripi de libelulă! „Încrucișînd” (la modul miciurinist) speciile, nici nu rezultă una nouă, nici nu le „îmbunătățești” pe cele existente!
Dorin Tudoran are dreptate: „De pierdut are — în mod sigur și nedrept — memoria lui Mihai Botez, târâtă într-un joc de umbre și penumbre vicioase, tocmai când este nevoie de o discuție serioasă, cu argumente etalate în deplină onestitate, susținute de dovezi relevante și mărturii dincolo de orice suspiciune.”
________________________________________________
Pentru documentare, dau link-urile
la articolele de pe blogul personal, Certocrația, al lui Dorin Tudoran:
Când tocmai onestitatea lipsește (I)
Când tocmai onestitatea lipsește (II)
Când tocmai onestitatea lipsește (III)
A se scuti, dle Andreescu! (I)
A se scuti, dle Andreescu (II)
și la articolul lui Gabriel Andreescu, din Observator cultural:
Broderii manipulatoare în cartea lui Radu Ioanid despre Mihai Botez
*
Gogea's Blog 
Liviu Antonesei
iulie 5, 2018
Încerc să înțeleg ce se petrece cu GA și nu reușesc. L-a apărat și pe Breban în ciuda probelor evidente…
Mircea Pora
iulie 5, 2018
Îmi pare foarte rău de toate neânţelegerile ce există între oamenii cu un profil mai deosebit al acestei ţări. Eu credeam că scopul tuturor este constituirea unui front comun contra abuzurilor comise de autorităţi, o corectare de mentalitate a acestei naţii. Văd că nu esta aşa. Nu e un spectacol de oferit unui popor care are atâta nevoie de „oameni exemplari” Cine ştie, poate sunt eu naiv şi aceşti „oameni, în fapt, nu există. Păcat!
Ion Ionescu
iulie 6, 2018
Am citit cu tristețe această confruntare între doi oameni care într-o perioadă grea au fost alături.
Ce nu prea înțeleg e absența din această dezbatere a celui care, ca editor al documentelor generatoare a acestei polemici, ar trebui să explice logica care a stat la baza selecției și „montajului” lor precum și finalitatea urmărită prin publicarea lor. Mă refer la Dl. Radu Ioanid. Pentru că am impresia că cei doi „scrimeri” au fost aduși în situația de a „trage” unul împotriva altuia de acesta.
vasilegogea
iulie 6, 2018
@Ion Ionescu
Cu siguranță, domnul Radu Ioanid a fost conștient (și, cred, și-a asumat) de faptul că publicînd și documente incomplete, incerte sau/și apocrife, precum și mărturii discutabile riscă reacții contradictorii.
Dar, cea care a declanșat redeschiderea polemicii între D.T. și G.A. a fost văduva lui M.B., d-na Magda Botez, care a dat publicității pe site-ul „Europei libere” (citiți aici: https://www.europalibera.org/a/cultura-si-politica-magda-si-mihai-botez-scrisoare-deschisa/28707143.html ) o „scrisoare deschisă” adresată „presei române”.
Dorin Tudoran
iulie 6, 2018
Nu sunt avocatul lui Radu Ioanid, dar nu cred ca un autor este obligat sa explice (sa se explice) de ce anume publica o carte, un studiu, un articol etc. In cazul de fata, autorul in cauza explica foarte exact in… carte.
Polemica intre GA si mine a inceput cu 8 ani in urma, dupa apartia volumului de documente comentate „Eu, fiul lor – Dosar de Securitate”. In primul episod al replicii mele de acum am dat link-urile spre cele 4 episoade ale replicii din 2010. Daca dl Ion Ionescu ar fi citit acel text in patru parti, ar fi putut intelege usor ca nu Radu Ioanid ne-a impins – pe GA si pe mine – intr-o polemica. Ne-au adus aici aberatiile puse pe hartie de GA si, in principal, folosirea dublului standard ce caracterizeaza munca lui de „cercetare”.
Am pornit de la elucubratiile aflate intr-o scrisoare (nu se intelege cui anume i-a fost adresata, inainte de a fi postata pe site-ul Europei libere fiindca ar fi fost „refuzata”, neluata in seama de presa din Romania etc.) semnata de Magda Botez. Textul respectiv urmarea sa traga o alarma (falsa, cum s-a dovedit) legata de nu stiu ce acuze de antisemitism i se pregateau lui Mihai Botez. Cu alte cuvinte – o provocare ordinara.
Mistificarile nu ajuta la apararea memoriei unui om. Dimpotriva, ingreuneaza procesul de consolidare a unei posteritati luminoase.
Ion Ionescu
iulie 6, 2018
Va multumesc mult pentru lamuriri, stimate D.le Dorin Tudoran!
Voi citi si reciti toate materialele indicate.(Nu chiar cum face un anumit personaj important din tara. Eu am mai mult timp in urma decat inainte, deci si mai mult timp pentru citit!)
Dorin Tudoran
iulie 6, 2018
Cu placere, domnule Ionescu. Sper ca, urmarind cronologia si continul acestei polemici declansate de GA in 2010, va aduce un raspuns la intrebarile dumneavoastra.