Într-o duminică ploioasă. O poezie de Petőfi Sándor

Posted on iulie 8, 2018

9



*

Bustul lui Petőfi Sándor (1 Ianuarie 1823 – 31 iulie 1849)
la Oradea

*

*

PLOUĂ, PLOUĂ, PLOUĂ…

 

Plouă, plouă, plouă,

Mărunt se așterne;

Pe buzele mele

Prea plăcută rouă.

 

Ploaia, ploaia,

Ah, străfulgerează;

Ochii-ți, porumbițo’s,

Săgetați de rază.

 

Cîte tunete, cîte tunete,

Ne ajung din spate;

Fug, porumbița mea,

Vine bătrînețea.

(1844)

(Traducere: Vasile Gogea)

*

 Casa Memorială Petőfi Sándor

*

După postare. Citind încă o dată ciornele/variantele traducerii (înainte de a le rupe, cum fac mereu după ce consider că am încheiat o „lucrare” – așa cum zidarii dau jos schelele după ce construcția s-a încheiat), am găsit, pentru ultimul vers, o variantă, ce-i drept, mai „departe” de literalitatea originalului, dar echivalentă și poate mai „literară”, mai „solidară” cu metafora tutelară a poemului:

„Vine vreme grea.”

Las cititorilor opțiunea pentru un final, sau altul.

*

Publicitate
Posted in: Jurnal duminical