Poetul, prozatorul și teoreticianul culturii Liviu Antonesei, postează pe blogul personal, sub titlul:
Un cincinal cu Noica într-un florilegiu epistolar cules de mîna lungă a Securităţii
o selecție „din corespondenţa dintre Constantin Noica şi mine (L.A. nota mea V.G.), deschizînd însă selecţia cu două documente ale Securităţii – unul emanat de la inspectoratul Iaşi, celălalt răspuns de la Departament – întrucît acestea ar putea explica interesul suscitat instituţiei de această corespondenţă. Cum adresa de la Iaşi evoca deja o „scrisoare interceptată”, pare limpede că supravegherea corespondenţei mele ca atare începuse înaintea primului meu contact cu filosoful de la Păltiniş. De altfel, un alt document al Securităţii locale, pe care îl voi publica cu alt prilej, pentru că e interesant, document compus ceva mai înainte, mă introducea deja într-un grup „pe cale de constituire”, alcătuit din „nemulţumiţi de politica culturală a partidului şi statului nostru”. Aferim! Scrisorile şi documentele reproduse în acest articol sînt aranjate în ordine cronologică.”
*
*
Cu amabilul acord al vechiului meu prieten, reproduc o primă scrisoare olografă semnată de Constantin Noica și vă îndemn să citiți mai mult pe blogul lui, dînd un simplu click, mai jos:
Liviu Antonesei –
Un cincinal cu Noica într-un florilegiu epistolar
cules de mîna lungă a Securităţii
*
*
Gogea's Blog 
Liviu Antonesei
iulie 18, 2018
Mulțumesc, frate Vasile. E bine să vadă asta cît mai multă lume.
Mircea Pora
iulie 18, 2018
Până la urmă, bună şi Securitatea” la ceva. Se tot temeau de mulţimi că nu ştiu ce vor face. Nu mulţimile şi nici intelectualii pe care-i tot supravegheau l-au terminat pe „Împărat” ci chiar ei. Ce să mai zici, poate unii dintre securişti chiar erau interesaţi de corespondenţa celor cu carte, aşa pentru puţină cultură generală. Pe miliţieni, pe tablagii, nu i-ar fi interesat.