*
ECHINOX
În zilele de 19 și 20 octombrie, Clujul a celebrat semicentenarul unei strălucite reviste studențești de cultură organizând Zilele „Echinox 50”.
N-am fost echinoxist, dar mulți dintre prietenii mei scriitori au crescut în paginile acelei reviste, așa cum alții au crescut în paginile revistelor Dialog și Opinia studențească de la Iași.
Fondată în decembrie 1968 de Eugen Uricaru și Marian Papahagi, Echinox l-a avut drept spirit director pe Ion Pop. Mai întâi Redactor-șef (1969-1972), apoi Director (1973-1982).
Asemeni Dialogului și Opiniei studențești, și Echinox s-a bucurat de atenția constantă și olecuță cam pătimașe a Securității – „Tovarășe ministru, la revistele astea se întâmplă ceva”, raportau ofițerii.
Nu mințeau. Acolo chiar se întâmpla ceva. Niște tineri foarte talentați publicau texte excelente – poezie, proză, eseuri, traduceri, dialoguri etc. – numai că ele nu erau ”pe linie”.
Doi prieteni din antichitate – Vasile Gogea și Géza Szöcs – mi-au trimis scurte relatări despre sărbătorirea Echinoxului.
Géza îmi reamintește că am scris cândva că, într-o zi, o stradă din Cluj va purta numele lui Ion Pop. Cred și azi că așa va fi, dar până atunci mai sunt mulți ani de trăit. Deocamdată, o întâmplare.
Ion Pop m-a invitat în numeroase rânduri să colaborez la Echinox. Cândva mi-a reproșat că nu mă ținusem de cuvânt și nu-i trimisesem colaborarea promisă.
Mă ținusem, numai că plicul trimis de mine a fost tras pe linie moartă în hrăpărețul depou cunoscut sub un nume pe atunci înfricoșător – Departamentul Securității Statului.
Am regăsit în Dosarul meu de Urmărire Informativă (DUI) și plicul, și mesajul către Ion Pop, și poemul trimis spre publicare în 1979. Mesajul și poemul le găsiți mai jos.
Publicarea lor este omagiul pe care îl aduc, de departe, unor oameni pe care i-am simțit, întotdeauna, aproape.
*
*
Îi mulțumesc poetului Dorin Tudoran pentru acest „mesaj” – adevărată filă de istorie, nu numai literară – adresat Echinoxului – la semicentenar, precum și echinoxiștilor – unii, „antici” cum spune prietenul meu (și al nostru, sau doar al unora) și pentru îngăduința de a-l transpune de pe blogul său anamneze, în „pavilionul de oaspeți”, la rubrica anamnesis, a blogului meu.
Citiți totul la sursă, aici:
*
Gogea's Blog 
Virgil
octombrie 25, 2018
Faptul răscolirii și trierii plicurilor care ajungeau la oficiile poștale este deja demonstrat. Eu, prin 1976 – acum nu găsesc copiile pentru a verifica data poștei – am trimis un plic (de mărime medie) pe adresa Echinox Cluj. Cu câțiva ani în urmă mi-a fost semnalată prezența respectivului plic în Dosarul poetului Alexandru Cristian Miloș, ajuns acolo dintr-o eroare a tâmpitului căpitan Isac care a confundat numele expeditorului (Virgil) cu numele fratelui lui Cristian (tot Virgil). Acesta, scrie pe plic cu pix, este motivul pentru care plicul meu către Echinox a fost confiscat.
Lucian Vasiliu
octombrie 26, 2018
Dorin Tudoran nu se dezminte:
merită să (mai) trăim… echinoxiada,
în triunghi cu DIALOG și OPINIA STUDENȚEASCĂ
(Domnul să ne mai îngăduiască!)
Junimiste, scriptoriene, autumnale îmbrățișări,
Lucian Vasiliu
dezideriududas
octombrie 28, 2018
Stimate Domnule Vasile Gogea,
IMP. : Pentru a se ajunge la Strada de care scrie d-nul Dorin Tudoran in context Echinox, e nevoie și de o Intrare ( spre ea )…..De multe ori, chiar dacă la istorie e clar, la geografie Strada Bălcescu de ex., n-ar face legatură cu realitatea restului căilor de comunicații dacă n-ar exista Intrarea Bălcescu….Evident, aici nu Bălcescu mai are ceva de spus…
Aici, la « gazeta de perete » a culturii române ( iar ați ajuns « singur » – sau e vorba de « pas în doi » ?… – , acum cu o stare de spirit care nu mai vrea să vie și la alții….), doresc să « afișez » un fel de « Raport » de etapă, esențializat pe doua direcții principale….Pentru a începe cu începutul, m-am gândit la , ce ne e mai aproape, cămașa sau haina ? Aș începe cu « cămașa »….De aceea, chiar în acest mic preambul, transcriu esența unei relatari ( apare în detaliu, mai jos, în M 3 ) care vizează direct « ideea naționala » :
« M-a impresionat ideea lui Anton Golopenția redată și anterior la Liviu, pe care o retranscriu în final. O voi analiza în profunzime deoarece imi amintește de acea idee a lui Camus ref. la limitele realității dupa care se relativizeaza binele și răul . Mă readuce în câmpul fenomenologiei, deoarece acel edict sartrian, „infernul e celalalt”, pare a fi devenit de-a binelea, ” infernul suntem noi „. »
Doresc să prezint Raportul de etapă prin focalizarea pe 2 idei ( aici încep cu « haina »…, care pare a face inutilă « cămașa »….) :
IDEEA 1. Intalnirea organizată de Sorin Antohi, « Ideile României Mari », o aveți prezentată în multe detalii dacă accesați linkul din M1. – Un bun prilej de reflecție deoarece cred că analiza informațiilor din M1 ne oferă și cheia nerezolvată a relaționarii Noica-Marx , SUA-Europa din M2 ( un fel de anti-Plan Marshall in termenii de « contraistorie » ai lui Virgil Nemoianu…)
IDEEA 2. Indirect, în acest context, apare o relaționare și cu CMR – Consiliul Mondial Român, inițiativă în care sunt implicat și despre care voi reveni curând cu detalii. Am ajuns astfel și la drumul spre «cămașă »….Detalii in M3. Importantă este însă data si contextul afirmațiilor. Voi cerceta in continuare.
TREI MENȚIUNI PENTRU FOCALIZAREA IDEILOR :
M 1. « Acum pot să înțeleg mai bine acea relaționare a lui Noica despre Marx ( din « Rugați-vă pentru fratele Alexandru » ) pe care o voi relua într-o analiza în context Golopentia. ».
https://antoneseiliviu.wordpress.com/2018/10/22/idei-in-agora-ideile-romaniei-mari-filmele/#comment-30715
M. 2. « Ideea lui Noica preluată din opera lui Marx cu referire la Europa, SUA și…revoluția socialistă, EMISĂ ÎN TIMP CE ERA LA ÎNCHISOARE !!! ».
https://vasilegogea.wordpress.com/2015/09/10/din-basmele-uniunii-europene-povestite-si-ilustrate-de-nicolae-daramus-hristos-de-vinzare/#comment-14140
M. 3. „În chestiunea minorităţilor naţionale, Golopenţia prevedea că implicarea minorităţii maghiare în politica României va duce la dispariţia pericolului de modificare a graniţelor.”.
https://antoneseiliviu.wordpress.com/2018/10/26/am-scapat-cu-bine/#comment-30820
vasilegogea
octombrie 28, 2018
@dezideriududas
Stimate Domnule Dudas,
de regulă (în urbanism) o stradă se intersectează cu una sau mai multe alte străzi, ori e „colț” cu o altă stradă. Nu e regulă, dar în multe cazuri, se întîmplă ca după „intrarea X” să urmeze „drum înfundat”!
Mircea Pora
octombrie 29, 2018
Păstrez o bună memorie revistei Echinox dar şi a vremurilor când ea a apărut. Eram atunci student chinuit la Cluj de Ştiinţele Naturale. Mă simt solidar cu acel moment şi cu cei care susţineau rubricile revistei. Mă simt, de asemenea, solidar şi cu tine, Vasile, căci şi eu am avut parte de un dosar de urmărit, bun înţeles, fără să ştiu. Şi ce s-a rezolvat cu asta? Era să spun că nimic dar nu e aşa. Există şi acum în oameni „senzaţia umbrei”, la un pas în urma ta, a „ochilor” care, de undeva, nu de departe, pândesc. Trebuie cumva trecut peste acest prag de ceaţă pentru ca seminţele Echinoxului şi ale altor reviste asemănătoare să producă roade.
vasilegogea
octombrie 29, 2018
@Mircea Pora
„Semințele” despre care vorbești, Mircea, au avut timp să rodească deja. Poate nu toate au „căzut” pe sol fertil, poate altele n-au avut vreme prielnică, poate altele s-au uscat ca vlăstari… Poate nu din toate au ieșit „falnici arbori”, din unele – doar „spanac” (vorba lui Caragiale)… Dar, din cele care au rodit, e vremea să cadă noi semințe și, acum, cred că la acestea ar trebui să fim atenți…