Icu Crăciun despre „ANAMTEME II” în „Mișcarea literară” nr. 3/2018

Posted on noiembrie 17, 2018

0



    Icu CRĂCIUN

Anamtemele lui Vasile Gogea

 

În  Codicilul  de  la  finalul  volumului Anamteme  (II)  (Ed.  Eikon,  București,  2017), Vasile  Gogea  ne  precizează  că  acesta  „îl continuă și îl completează pe primul, apărut la aceeași editură, în anul 2015”. Deși textele nu sunt  structurate  pe  secțiuni,  cele  mai  multe sunt cronici la o parte din cărțile citite în cei doi  ani,  publicate  în  special  în  revista Confesiuni,  unele  sunt  preluate  de  pe  blogul domniei  sale,  cu  diverse  teme,  iar  altele  se referă  la  revoltele  brașovenilor  din  15 noiembrie 1987, inclusiv cu evenimentele din anii următori, ale timișorenilor din decembrie 1989,  mineriada  din  13-15  iunie  1990,  apoi câteva  tăieturi  din  ziarele  și  revistele  vremii cu  articole  scrise  de:  Stelian  Tănase,  Marian Munteanu,  Ana  Blandiana,  Mihai  Șora  și, evident, Vasile Gogea.

Cărțile  comentate  sunt  semnate  de: Laurențiu  Batin  (Maramureșul și maramureșenii în Primul Război Mondial,  unde  se amintește,  printre  altele,  despre  ocuparea vremelnică  a  Sighetului  de  către  trupele ucrainene, conduse de locotenentul Vorobeț, despre  luptele  localnicilor  împotriva  „bandelor  lui  Odoviciuc”  în  încercarea  acestora de a sovietiza Maramureșul voievodal), Const. Kirițescu  (Istoria Războiului Pentru Întregirea României),  jurnaliștii  Yehuda  Koren  și Eilat Negev (Cei șapte pitici de la Auschwitz, în care autorii uită să amintească de faptul că nu  autoritățile  românești  au  trimis  populația evreiască  în  lagărele  de  suprimare, ci  autoritățile  maghiare  hortyste,  fiindcă  Transilvania de  Nord  era  sub  ocupația  acestora),  Victor Tecar  (Lupii Chioarului,  roman de circa  800 de  pagini,  care  „va  impune unul din cei  mai viguroși  romancieri  ai  ultimilor  ani  din literatura  română”),  Radu  Ulmeanu  (Chermeza sinucigașilor, despre care regretatul Ion Zubașcu, citat în final, scria că „e unul dintre cele  mai  puternice  romane  împotriva  comunismului  și  Securității,  scris  din  perspectiva inocenței  unui  scriitor  de  la  marginea  țării care  a  participat  la  evenimentele  din  decembrie  1989  și,  după  20  de  ani  de  așteptări zadarnice,  nu-i  mai  rămâne  decât  să  depună mărturie  curajoasă  cu  scrisul  său  valoros despre  speranțele  înșelate  ale  unei  țări  și  ale unui  popor  întreg”),  Marius  Oprea  (Rețeta fericirii în 84 de poezii,  cartea  „care  nu  se povestește, acoperită de o mulțime de nuanțe, fiind  o  spovedanie,  dar  nu  a  unui  înfrânt”), Dorin  Tudoran  (trei  cărți:  Băsesc, deci exist. Intelighinție și putere în România. 2010-2014, România ca părere și Luxul indiferenței,  în care politologul ce nu și-a negociat niciodată libertatea  lui  de  exprimare  pune  sub  semnul întrebării  funcționarea  unei  societăți  democratice, cum este cea din România, mai mereu în  derapaje),  Gheorghe  Crăciun  (Compunere cu paralele inegale,  un  roman  în  care „Adevărata temă a autorului ni se pare, însă, a fi  recuperarea  integralității ontologice a personajului”),  Bedros  Horasangian  (Sala de așteptare, „o adevărată sală de tortură pentru criticii  literari”),  Ștefan  Ungurean  și  Mircea Ivănoiu (Oameni prin vremuri. Bucovineni în secolul XX,  la  capătul  lecturii  căreia  V.  G. scrie  că  „am  simțit  nevoia  să  ascult  din  nou, având  acum  și  o  parte  consistentă  a  răspunsului,  interogația  din  doina  atât  de  zguduitor modulată în melosul arhaic  de  Grigore  Leșe: Bucovină,  plai  cu  flori/  Unde  sunt  ai  tăi feciori?”), Echim Vancea (Umbra (care) nu-și împarte prada cu nimeni,  poetul  care  „are (…) o umbră poetică inconfundabilă, din care lumina  unui  sine  poetic  răzbate  în  poemele sale ca în vitraliile unei catedrale.”).

Primele  trei  texte  (Visând la prundu’ Izei,  Huta și Micii oameni mari” ai Sighetului de acum o sută de ani…), transcrise de pe  blog,  rememorează  momente  din  viața autorului  sau  se  referă  la  trecutul  Sighetului, mai  puțin  cunoscut  în  istoria  județului Maramureș, în care veți descoperi atașamentul emoțional  față  de  oamenii  și  locurile  natale, fără  a  lăsa  deoparte  documentul  istoric  care evocă aceste frumoase meleaguri românești.

Generația  de  astăzi  trebuie  să  știe  că, printre mulți alții, și Vasile Gogea a contribuit la  libertatea  de  creație  și  de  gândire contemporană,  de  aceea  veți  găsi  în  cartea aceasta multe referiri la revolta brașovenilor la care  a  participat  activ,  nu  a  fost  un  martor pasiv  al  acelor  evenimente,  având  de suferit  din  cauza sinistrei  Securități. A  se  vedea  Memento Brașov 15 noiembrie 1987. O mărturie fundamentală, ignorată în continuare de istorici, parchetul militar dar și de Asociația  15 Noiembrie 1987, din Brașov;  1988. Nu mai e oo!; 7-9 septembrie 1990. Brașov. Prima Întrunire a Rezistenței Române. De  aceea, oricâtă apă ar bea din râul Lethe, el nu se poate desprinde de trecut,  deși  unii  „amici”  i-ar  dori  stigmatizarea.  Salutăm  cu  căldură  introducerea  celor două  tablete  dedicate  neînfricatei  luptătoare împotriva regimului comunist, Doina Cornea și  fiicei  acesteia,  Ariadna,  amândouă  trecute în lumea drepților.

Datorită  diverselor  teme  abordate, această  carte  te  invită  să  citești  volumele comentate cu multă acribie, dar și să meditezi la  condiția  umană,  trecută  prin  „abatorul istoriei” (în formularea lui Hegel, zice V. G.).

(În Mişcarea literară, nr 3/2018)

 *

Reclame
Posted in: Ex libris