Eroii și Martirii Ieudului – de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, la Marea Prigoană comunistă

Posted on decembrie 12, 2018

3



În general, psihologii (și psihanaliștii) sunt de acord că memoria nu e același lucru cu aducerea aminte. Aceasta din urmă e, însă, esențială pentru a o păstra pe prima. E anamneză militantă. Monumentele comemorative materializează, pentru durata lungă, pentru mai multe generații acest proces. De aceea ele sunt salutare. Valoarea lor estetică, prima formă de respect, este totuși secundă în această perspectivă, prioritară fiind puterea lor de a conserva și transmite nealterate o vibrație spirituală, o încordare intelectuală și un model exemplar de raportare atît a indivizilor, cît și a comunităților, la orele „solare” sau „înnoptate” ale Istoriei.

Este exact ceea ce s-a întîmplat în duminica din 25 noiembrie a.c. la Ieud, în inima Maramureșului Istoric, cînd a avut loc sfințirea unui monument închinat atît ieudenilor reprezentativi pentru lupta lor, solidară cu a întregului neam românesc, în făurirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, cît și a celor care (în multe cazuri, aceiași sau urmași direcți ai acelora!) s-au împotrivit, cu prețul libertății, ori chiar al vieții lor, bolșevizării României și salvării Maramureșului de „gheara” Moscovei și a Kievului. Monumentul nu e deloc întîmplător edificat în fața bisericii greco-catolice și a fost sfințit printr-o slujbă oficiată de P.S. Vasile Bizău episcopul greco-catolic al Maramureșului.

Mulțumesc, din nou, profesorului Ioan Țiplea pentru fotografiile trimise. Ele spun mai mult decît arată. Putem înțelege că Ieudul nu este „fără ieșire” (să mă ierte prietenul meu, poetul Ioan Es. Pop), ci reprezintă o formidabilă deschidere . Spre spiritualitate, demnitate, patriotism și universalitate.

*

*

*

Reclame