Prozatorul Mircea Pora despre „nea” – dar nu despre zăpadă!

Posted on decembrie 16, 2018

1



   MIRCEA  PORA:

 

DIALOGURI  cu  NEA”…

        S-au strâns pe terasă, în parcul localităţii, în  jur de cinsprezece inşi. Vreme frumoasă cu tendinţe de  fierbinţeală dar  şi de cer acoperit de nori, cu vânt.Mai multe mese, scaune, bănci alăturate, astfel încât vorbitorii să fie aproape unii de alţii. Se aud până departe vocile lor.

Nea Ioane, cald, cald, dar să nu răceşti din nou. Trebuia să aduci cu matale o vestă, sau măcar un ziar, să-l pui pe spate. O Scânteie din colecţie. Când avem o vârstă vin şi slăbiciunile. Ştii cum e, nu aia, nu ailaltă. Apropo, ce mai face coana Măndiţa? I-au mai trecut, cum să mă exprim, mâncărimile, după ce-a fost la băi?

– Ce să-ţi zic, nea Petre, un pic au mai scăzut. Nu mai are la tălpi şi în zonele, ştii matale, dar au rămas pe spate, pe şolduri. Vin aşa ca un val şi atunci tot cu peria  cea mare se scoate. Nu plecăm nici unde fără ea. Şi la masa de nuntă o are în poşetă.

– De ce nu vorbiţi şi cu sanitarul veterinar, cu nea Talpă, Ion vreau să zic. Nu ştii niciodată de unde sare iepurele. El a mai rezolvat cazuri din astea, e drept că la purcei, la miei, dar tot vietăţi sunt şi ele.

– Vorbeşti ca să nu taci, nea Petre, se duce nea Ion la nea Talpă, după praf de mâncărimi. Iritaţiuni, pe domneşte. Astea dacă dau peste tine nu mai trec. Uite e aici nea Luigi, poţi să-l întrebi.

– Aşa e, vă spun la tutti, mancarimele sono cum se dice una maladia moderna, mulţi si in Italia se scarpinează, din questa cauza.

Nea Grigore, ai fost în Franţa, la Paris, ce-ai văzut pe-acolo?

– Ce să vă spui, atâta?… încăierări, Catedrala, Arcu de Triumf, un bulevard, nu mai ştiu cum îi spune, Sena, o pădure, Boa şi oameni…

– Şi nea Pierre, cuscrul, c-a fost aici, îşi mai aduce aminte de noi?

– Ei, cum nu, dar să-l vezi pe frate-su, pe nea Emmy, Emmanuel…Când beau whisky sau ţuică de-a lor, închină şi zic… palinca… palinca… şi râd de nu mai pot…

Nea Stane, să nu-ţi uiţi vorba, ai spus ceva  de nea Stepan, rusu cum îi ziceam noi…

Nea Stepan, ce să vă spui, s-a întors în Rusia. Nu poate fără ea. De douăzeci de ani îl aşteaptă acolo Liubocika lui. Nici nu ştiţi că nea Stepan se gândea iarăşi la colhozuri… Aşa era mintea lui…

– Ca şi ăsta, cum îi ziceam noi, nea Pipi, vreau să zic nea Tăciune, şi el tot cu C.A.P-urile. Înapoi la ele…

Nea  Catană, că tot taci, ia spune-ne cine s-a mai dus, aşa, cu pluta?

– Apoi, sunt câţiva… fratele lui nea Chisi, nea Velicu, stop cardiac, la nora lui nea Fruntelată, la Zoia, nea Truţă, a dat un butoi peste el, nea Zâmboi, săracul, sobă cu monoxid, nea Papuc, de toate bolile din lume.

– E adevărat, nea Staicule, că se-nsoară nea Trâmbi?… Nu i-a fost de ajuns ce i-a făcut Păturica?

– Uite că nu, da acu o să fie şi mai rău, asta ce vine e cu 40 de ani mai tânără. Şaptezeci la treizeci. Dar ştiţi cum e, duce ţapu coarnele, darmite, omul…

– Fraţilor, staţi, am una bună… de când cu şefia la Partid, nea Tontoiu s-a apucat de tenis. Nainte dădea cu furca, acum cu racheta. Acu câteva zile, la un set, taibrek îi spune, când să fugă după o minge, pac, se-mpiedică şi-şi  rupe un picior. Şase săptămâni la gips…

Nea Tofane, nici nu te-am mai întrebat… Nea Dick, din America, care-a fost şi el pe aici, îţi mai scrie?

– Ce  să-mi mai scrie, într-o lună vine aici, cu un prieten, cu nea Bill şi cu un cumnat, cu nea Ronald, Ronny, cum zic ei…

– Da, uite, că se-ndeasă de-o ploaie, stropeşte… Chemaţi-l pe nea Geambaşu, să-i plătim…

– Vine el, n-aveţi grijă, e aici la doi paşi…

*

Bonus Gogea’s Blog.

Dom’ Mircea! Nu serviți o felie de tort de… nea?! De dimineață…

Foto: Gogea’s Blog

*

Reclame