In Memoriam Leon Baconsky (4 mai 1928-22 ianuarie 2019)

Posted on ianuarie 24, 2019

14



Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunţă cu durere stingerea din viaţă a scriitorului

LEON BACONSKY,

reprezentant de marcă al Literelor clujene.

Odihnească-se în pace!

Leon BACONSKY (4 mai 1928, Lencăuţi/Bucovina – 22 ianuarie 2019, Cluj-Napoca). Traducător, critic şi istoric literar. Debut absolut în Steaua, 1954. Volume: Marginalii critice şi istorico-literare, 1968; Literatura în actualitate (în colab. cu A. Marino, I. Pascadi, I.D. Bălan, Matei Călinescu şi I. Vlad). Ediţii din Stejar Ionescu, Gib I. Mihăescu, A.I. Odobescu. Coautor la Dicţionar analitic de opere literare româneşti, 4 vol., 1998-2003. Colab. la Dicţionarul general al literaturii române, vol. II-VI, 2004. Traduceri din Merimée, Cronica domniei lui Carol IX, 1986, şi, în colaborare cu Rodica Baconsky, Maurice Brion, Rembrandt, 1974; J.M. Casal Civilizaţia Hindusului şi enigmele ei, 1978; M. Rheims Infernul curiozităţii, vol. I-II, 1987; J. Felisle, HH. Lee-Janke, M.C. Cormier (coord.), Terminologia traducerii, 2005. A colaborat la „Astra”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Secolul 20″, „Steaua”, „Tribuna”, „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”.

*

Leon Baconsky la 90 de ani
Originar din Bucovina, universitarul, istoricul literar şi colegul fostului său profesor, ulterior prieten şi membru al aceluiaşi grup de devotaţi ai „literelor” clujene, Leon Baconsky are în biografia sa momente tragice şi de un tulburător dramatism; fratele său, A.E. Baconsky, a murit în seismul din 4 martie 1977. Poetul şi, mai târziu, prozatorul, original creator al unui univers transfigurat prin simboluri, a făcut posibil, perseverent şi exigent, ca primul periodic literar românesc clujean, Almanahul literar (1949-1954), să devină o revistă recunoscută prin colaboratori, altitudine în creaţie şi în autoritatea intelectuală; e vorba despre Steaua şi despre prestigiul colaboratorilor: G. Călinescu, Tudor Vianu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi; istorici literari precum D. Popovici şi Ion Breazu etc. Meritul, adesea reiterat şi elogiat, a fost pledoaria şi asumarea, nu lipsită de riscuri în acei ani, a reabilitării şi revitalizării creaţiei lirice, grav demonetizate şi degradate prin explozia de poeme-manifest sau „istorii” precare, devitalizate de vibraţie poetică autentică.
Leon Baconsky a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj şi a fost, cum spuneam, un student matur, depăşind adesea vârsta universitarilor promoţiei sale. Debutul său într-un periodic coincide cu apariţia primului număr din Steaua (decembrie 1954), unde formaţia erudită şi riguroasă va fi remarcată, anunţând un istoric literar familiarizat cu principiile şi disciplina istoricului literar receptiv la estetica şi teoria literară europeană, perspectiva diacroniei rămânând un criteriu ferm. Cooperarea sa cu Rodica Baconsky, soţie a proaspătului universitar, ea însăşi o remarcabilă cunoscătoare a literaturii franceze, a produs traducerile unor lucrări prestigioase, revendicate, de altminteri, de cunoscătorii universului cultural al Franţei.
Leon Baconsky a fost urmărit de o gravă şi neiertătoare suferinţă, timpul a accentuat boala, obligându-l la izolare şi la o torturantă recluziune.
În 1968, apare volumul Marginalii critice şi istorico-literare, iar lecturile promovează un comentariu avertizat; poeţi şi prozatori ne îngăduie să stabilim natura receptivităţii sale: Tudor Arghezi, G. Bacovia, Mihail Sadoveanu, I. Agârbiceanu, Victor Felea, Aurel Gurghianu şi, ulterior (ediţiile unui veritabil istoric literar), Gib I. Mihăescu, scriitorul căruia îi consacră două volume.
În 1971, Adrian Marino alcătuieşte o culegere consacrată conceptului de actualitate, demonstrând (colaborează I. Pascadi, I. Dodu Bălan, Matei Călinescu, Leon Baconsky şi Ion Vlad) semnificaţiile multiple în ordinea unei dinamice şi plurale accepţiuni, şi nu prin limitarea la un sens primar promovat la vremea aceea, nu fără repercusiuni bine cunoscute. Leon Baconsky, ţin să remarc, examinează poezia lirică sub specia „statutului epistemologic al lirismului”, demontând accepţiuni rudimentare, devalorizante şi în evidentă sancţionare a producţiei industriale de poeme epice bine cunoscute… Lecturile lui Leon Baconsky explică, fără îndoială, reabilitarea poeticii creaţiei lirice. Recursul la Friedrich Schlegel, Henri Bergson, M. Dufrenne, la marea poezie românească şi universală legitimează orizontul deschis meditaţiei
asupra creaţiei.
În 1958, A.E. Baconsky e nevoit să părăsească redacţia revistei Steaua; mai mult, asistăm la o execuţie penibilă; poetul crease un grup redacţional omogen, tineri şi personalităţi cu o biografie literară recunoscută (Victor Felea, Aurel Gurghianu, C. Regman, Dumitru Radu Popescu, Aurel Rău, Mircea Tomuş etc.); un grup de „intelectuali”, „bravi” şi „principiali” (cum opera vocabularul vremii), a avut „revelaţia” „cosmopolitismului” nociv al poetului, mult prea cunoscut în lumea literară occidentală şi apreciat de intelectualitatea românească de valoare.
Fratele său, Leon Baconsky, va rămâne, continuând să legitimeze criteriile unei cercetări întemeiate pe lecţiunea constant supravegheată a textelor, adoptând, în opinia mea, lectura istoricului literar din familia unui Vladimir Streinu sau Şerban Cioculescu. Ediţia Teatru descoperă un dramaturg, Gib I. Mihăescu, urmând aceleaşi criterii (stabilirea textelor şi o postfaţă de dimensiunile unui studiu informat); din perspectiva noastră, a celor care cunosc istoria Teatrului Naţional din Cluj, drama Pavilionul cu umbre a avut o rezonanţă şi semnificaţie istorică. Premiera din 1936 avea o valoare aparte. Până în 1918, românii din Cluj nu s-au întâlnit cu turnee româneşti, aşa cum beneficiaseră emoţionant, alte oraşe ale Transilvaniei în timpul imperiului austro-ungar. Abia odată cu inaugurarea scenei româneşti, teatrul îşi recâştigă treptat un public şi rezonanţe culturale superioare. În presa vremii şi, mai târziu, într-o restituire istorică a deceniilor teatrului românesc, s-a evocat momentul premierei când Victor Papilian, profesorul
Facultăţii de Medicină, directorul la acea dată al Naţionalului, şi Ion Chinezu, personalitate emblematică a Clujului literar, retrăiesc momentul impresionant al prezenţei la Cluj a lui Cezar Petrescu şi Gib I. Mihăiescu, decişi să participe la stimularea şi consolidarea vieţii literare a Transilvaniei româneşti după 1918. Ediţia din 1973 va fi mult mai târziu asociată unui nou demers: reunirea într-un volum a unor proze, Nuvele regăsite (2003), în cea mai mare parte necunoscute, unde Gib I. Mihăescu pare a pregăti parcă romanele şi marile nuvele de un intens dramatism.
Istoricul şi criticul literar urmează modele prestigioase, aşa cum ne-o confirmă discursul critic al studiilor, prefeţelor şi postfeţelor unor cărţi dintr-o activitate demnă de preţuit.
La cei nouăzeci de ani, universitarul exemplar ca disciplină, prietenul şi colegul de mai multe decenii într-un cabinet cunoscut, trăind în umbră şi în discretă suferinţă, refuzând disperarea, având-o pe Rodica Baconsky, soţie şi „coleg” (remarcabilă cunoscătoare a literaturii franceze), rămâne intelectualul demn de respect.
Ion Vlad
*
UPDATE. 

Doamna Rodica Baconsky anunță că înmormântarea va fi sâmbătă, ora 11, la Cimitirul Central.
R.I.P.
*
Reclame
Posted in: In Memoriam