De mai mult timp (să fie ani?), poetul și prietenul meu Marin Slujeru din Sighetu Marmației „culege” din viața cotidiană a Maramureșului de azi mostre ale unui nou folclor sapiențial. Le citesc cu încîntare, de cîte ori ni le oferă, pe site-ul Salut, Sighet!, dar nu numai acolo. Și nu de puține ori acestea mă îmbie la nostalgică ori veselă meditație. Ori, îmi oferă, nesperat… soluții! Așa cum se întîmplă acum, în această dimineață cețoasă de duminică, în care caut o formulă simplă pentru a anunța că voi suspenda o vreme activitatea pe acest blog. Fără prea multe (și inutile) explicații. Iată, însă, că am găsit-o impecabil formulată pe site-ul menționat. O redau mai jos:
„Un băiet era la pescuit. Scot’e’ numa’ peşti mici. Lângă el se pune un om bătrân, unu care trăie’ sângur; ave’ o rudă, o sfoară cu o râmă, un cocean… Şi începe să scoată nişte peşti mari, frumoşi, unu’ după altu’!… Da’ imediat ce-i scot’e’, îi arunca înapoi în apă.
“ De ce faci treaba asta, unch’e’?” – l-o întrebat tânărul. “Că mi-i tigaia mică” – i-o răspuns moşu’.”
Și-mi murmur în barbă: și blogu’, ca tigaia…
*
Citește mai mult aici: Pe drum mergând… (Marin Slujeru)
*
Gogea's Blog 
ontelusdangabriel
februarie 17, 2019
străfulgerarea lui marin sorescu// ca și iona pescuiesc/ fițe știuci scrumbii plătici/ într-un pește viețuiesc/ la ce bun să te oftici/ ziua noaptea scrijelesc/ litere ca niște râme/ universul cel dantesc/ îl percep chiar și-n fărâme
Constantin Arcu
februarie 17, 2019
Nu-i bai! Sperăm să faceți rost de o tigaie mai mare!…
Mircea Pora
februarie 17, 2019
Dumineca mea chiar încape-ntr-o tigaie. O zi fără mari obligaţii. Puţină lectură de dimineaţă, o privire prin fereastră afară, nimic schimbat de ieri, un prânz simplu, mai degrabă în tăcere, un nou contact cu peisajul de afară, spre seară primele picături ale unei ploi modeste ca viaţa unui poştaş. Seara, o vreme, receptez „bombe” la televizor. Un minut pentru emisiunea lui C. Guşă, o adevărată frecţie la piciorul de lemn, pe final câteva secvenţe din filmul „Setea”, readus în actualitate. Sunt momente când mediocritatea nu poate fi tulburată. E de beton.
Marin Slujeru
februarie 17, 2019
Îţi sunt recunoscător pentru atenţie şi menţionare, Vasile! Prin acest blog al tău, eşti un pescar de oameni care scriu sau li se pare că scriu …, Orice-i face cu el, placă a-i lasă Poarta larg deschisă, ca-n Maramureş…: În ce mă priveşte, eu mă voi face şi mai mic.
Doru
februarie 17, 2019
Aici o să vă aştept reîntoarcerea, tigaia înlocuind-o cu-n ceas, fie el şi fără ace …
Magda Ursache
februarie 18, 2019
Ba nu , mă opun categoric ,e singurul blog pe care îl ştiu, curat şi luminat.magda u.
dezideriududas
februarie 19, 2019
Din lumea peștilor am aflat ( probabil de la o peștoaică, ca ei sunt muți, ca…. pământul ) ca și la ei e vorba, « o viață are peștele »….De aceea cred că există pești care prefera să se-ntoarcă mai mici, după câteva cicluri genetice ( « iepurești »…., de data asta, că nici universul nu se stie daca va dăinui o veșnicie ), pentru a încape în tigaia ‘ceea ( https://stirileprotv.ro/stiri/social/o-noua-batalie-pentru-tigai-la-promotie-s-a-dat-joi-intr-un-magazin-din-capitala-am-luat-4-5-mai-am-acasa-dar-mai-iau.html )….Dacă tot e « să te frigi » până la urmă, nu e bine să fie ( / fii…) în tigaia care-ți place ?
maria vaida
februarie 19, 2019
Mulțumim, prieten drag, felicitări și colegului Marin Slujeru; faină poanta, ne- ai descrețit frunțile.