Foto: Gogea’s Blog
*
Posted in: Uncategorized
Apus…
Posted on iunie 26, 2019
Subscribe:
RSS feed
"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)
5 Responses “Apus…” →
Lasă un răspuns
Pagini
Articole recente
Top articole
- Brâncuşi. Esenţa şi zborul
- Din „caietul melcului” (altă filă)
- Începuturile scrisului în limba română şi statutul Mănăstirii Peri din Maramureş, sec. al XIV-lea
- Festivalul Naţional al Cărţii „Axis Libri“ - Galaţi 2011
- 2x2 la Filiala Cluj a USR. Sau "vehicule ale memoriei" cu "dublă tracţiune" în istoria culturii româneşti
Comentarii recente
 | radu tuculescu la Din „caietul melcului” (altă… |
 | ozndebrasov la Din „caietul melcului” (altă… |
 | Mirela Roznoveanu la Din „caietul melcului” (altă… |
 | vasilegogea la Din „caietul melcului” (altă… |
 | Mihaela Malea la Din „caietul melcului” (altă… |
Categorii
- Anamnesis (544)
- Cabaret Voltaire (87)
- Cenaclul lui Mury (65)
- Cuvinte împotrivite (135)
- D.U.I. 3357 (6)
- Din viaţa literară (627)
- Ex libris (154)
- In Memoriam (343)
- Ipote(nu)ze (84)
- Jurnal duminical (48)
- OftalMOFTologia (38)
- Pavilionul de oaspeţi (259)
- Premii (144)
- Propoieziţiile (86)
- Spune acum! (264)
- Uncategorized (345)
- Work in regress (15)
Arhive
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- noiembrie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
Blogroll
- Aquileana
- Ashi Akira
- Cindy Knoke
- Despre Maramureş
- Dorin David
- Dorin Tudoran
- Ion Barbu
- Laszlo Alexandru
- Leo Butnaru
- Liviu Antonesei
- Liviu Ioan Stoiciu
- Lumea formelor:sculptura în spaţiul public
- Mirela Roznoveanu
- Nicoleta Dabija
- Paul Goma
- PEN Club România
- Salut Sighet !
- toateBlogurile
- Turnuri cu ceas
- Valeriu Gherghel
- Vultureşti
- WordPress.com
- WordPress.org
- Zorin Diaconescu
Memoriale
Radio net
Reviste
Blog Stats
- 835.465 hits
Gogea's Blog 
dezideriududas
iunie 27, 2019
Antonie Plămădeală, static, a considerat Răsăritul ca o șansă pentru Apus….Constantin Noica, prietenul lui, dinamic, a lăsat tabloul închiderii care deschide….
« Apusul a elaborat de-a lungul istoriei spiritualitatii sale, in afara de regula Sf. Benedict, o seama de alte “Regule”, “Regulamente”, “Constitutii”, care au delimitat pe benedictini de dominicani, pe franciscani de salesieni, pe trapisti de cistercieni, pe maicile vizitandine de maicile carmelite, si ar putea continua aceste delimitari pe multe pagini inca, pentru ca exista o sumedenie de ordine, fiecare cu Regula lui, cu uniforma lui, cu conducerea lui, de cele mai multe ori independenta de episcopul locului, ca un fel de stat in stat. Optiunea pentru monahism trebuie imediat urmata de optiunea pentru unul din numeroasele ordine monahale existente, si nu e totdeauna usoara. Trebuie sa stii ce ti se potriveste mai bine, unde te vei realiza potrivit vocatiei tale, unde nu ti se va pune prea mult la incercare, dincolo de puterile tale, vointa de supunere, pentru ca dincolo de caracterele specifice ale fiecarui ordin, supunerea e legea tuturora, numai ca in practica fiecaruia exista trepte si deosebiri, inaspriri intr-unul, inlesniri intr-altul. Dupa ce ai optat, Regula ordinului devine legea atotputernica implacabila, fixa, absolut obligatorie, fara exceptii, in toate amanuntele ei.
Calatorind prin Occident, in anii mei de studii, am avut prilejul sa cunosc multe din aceste ordine si sa raspund multor intrebari in legatura cu situatia de la noi. Cel mai mult m-a impresionat intalnirea cu asa-zisele ordine contemplative, in care vietuitorii sunt claustrati pe viata, fie barbati, fie femei. Am vorbit maicilor vizitandine din Chartres ( Franta ), maicilor carmelite din Assisi (Italia ), calugarilor din Valsainte ( Elvetia) si multor altora fie prin grile masive de fier, dublate si de perdele, e adevarat usor transparente, fie prin usile inchise, si am luat parte la slujbe in biserici in care nu calcase niciodata picior de mirean. Izolare totala, potrivit Regulei respective. In Belgia am vizitat o manastire trapista, Rochefort, in care, in afara de staret, am vorbit cu ceilalti prin semne. Asa isi vorbeau si ei, desigur cu mai multa indemanare decat mine. Regula interzice cuvintele rostite. Le intrebuinteaza doar pe cele mimate, semnificate. Cuvantul e rezervat doar laudei si slujirii lui Dumnezeu in biserica.
Nu povestesc aceste ciudatenii cu gandul de a le critica sau a le ridiculiza. Fiecare isi organizeaza chipul, relatiile, contactele, cuvintele, cum vrea, si-si alege stilul de viata pe care si-l doreste. Nu ma pot totusi retine sa nu spun ca intalnirea cu aceste stituri de viata m-a socat putin. Mi s-au parut oarecum artificiale, intr-o oarecare masura chiar inumane, in sensul cel mai simplu al cuvantului, acela al violelentarii libertatilor minime si esentiale la care fiinta umana are dreptul prin insasi existenta si structura ei. Privata de ele, isi mutileaza existenta. Pasarea e facuta sa zboare. In colivie, sau cu aripile taiate, nu mai este pasare in adevaratul sens.
Multi din cei cu care m-am intalnit in acei ani de peregrinare prin Europa, ca simplu monah dintr-o obste din Nordul Moldovei, pornit sa cunoasca lumea – era dupa anii ‘60 – mi-au auzit inca de atunci nedumeririle, unii chiar acolo in fata grilelor, si nu mi s-a parut ca nu mi-ar da dreptate. De altfel chiar in anii aceia s-au produs marile dezertari, revoltele monahale, parasirea in bloc a unor manastiri din Europa si America, si se pare ca rigiditatea Regulelor, ingradirilor in cel mai direct sens al cuvantului, au purtat principala vina. Ele socau mentalitatea unor oameni ajunsi subit la maturitate, cum sugerase Bonhoeffer, a unor oameni ce se voiau liberi chiar si in interiorul structurilor care, raspundeau vocatiei lor de daruire, de abandonare generoasa slujirii altora, fara gand de profit personal si de grija de ei insasi. Era tocmai cand accentul s-a deplasat, firesc si absolut normal, si dealtfel cu totul in spirit evanghelic, pe slujire. Atunci, vechiul accent care cadea exclusiv pe Regula, pe supunerea in sine, s-a descoperit a fi instrumentat de mutilare si nu, cum ar fi trebuit sa fie, instrument de eliberare pentru slujire, pentru altii. Regula – se descoperea – devenise scop in sine. Ajunsese la o gimnastica a formelor care, cu cat erau socotite mai bine executate, ca in atletism, cu atat erau mai mantuitoare, cand in realitate erau forme goale.
Mantuirea sufletelor ajunsese a fi conditionata doar de respectarea formala si exterioara a randuielilor cu privire la somn, la slujbe, la mancare, la imbracaminte, la numarul genuflexiunilor, la ascultare. Dincolo, de acestea, se parea ca fusesera uitate procesele interioare, transformarea inimii, arderea ei in cautarea luminii si a sensurilor. De acestea – s-a zis atunci – nu se mai ocupa nimeni. Continutul nu mai interesa. Interesa doar Regula. Doar respectarea exacta a capitolelor si articolelor Regulei asigura mantuirea.
Cei implicati intr-o astfel de viata si-au dat subit seama ca, in fapt, Regula nu asigura nimic. Deforma personalitatea si atata tot. O golea de continut si de omenie si de Dumnezeu. »
( fragment de la pag. 20-22 din cartea lui Antonie Plamadeala, « Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa », Editura Pronostic-Colectia Axios 1995 )
vasilegogea
iunie 27, 2019
@dezideriududas
Mulțumesc pentru comentariu!
Mircea Pora
iunie 27, 2019
Mă bucur de ce-a spus Deziderius. Citindu-l, suport mai uşor căldura care a năvălit aici. Mai aşteptăm subiecte, ele vor veni, am fost la Sighet şi m-am îngrozit de cele văzute acolo. De fapt, Istoria noastră se cam termină cu pozele de pe pereţii muzeului, fostă închisoare.
dezideriududas
iunie 30, 2019
@ Mircea Pora
« Caldura care navaleste », in crestere…, la Mare are o sansa. Ma bucur si eu de raspunsul dvs. De ce ? Cum scria si dom’Vasile, Marea Neagra incepe de la Sighet….
Cum Marea Neagra ajunge si la oceane, un gand frumos pentru d-nul Dorin Tudoran, de ziua lui si, un mesaj, « pentru el », de la Papa Francisc, adus recent de el la noi, pentru toti : « Daca cineva are raspunsuri la toate intrebarile, aceasta este dovada ca nu-l are pe Dumnezeu. Inseamna ca este un fals profet care foloseste religia pentru el insusi. Marii lideri ai poporului lui Dumnezeu, ca Moise, au lasat intotdeauna loc de indoiala. Trebuie sa lasati loc Domnului, nu pentru certitudinile voastre ! Trebuie sa fim umili. » ( nota mea : Pentru atei, cred ca mesajul Papei Francisc e consonant daca se inlocuieste Dumnezeu cu Cautarea mai binelui si Certitudinile cu Legea, o noua interpretare a pasajului din Romani cap. 3.27-31 )
PS De ce am facut aceasta relationare ? D-nul Tudoran imi scria odata, pe blogul lui, de masa critica necesara…
ontelusdangabriel
iunie 30, 2019
lumină// pe unde-ți vei purta mâine pașii/ ce se poate întrevedea la orizont/ niște oameni/ alți oameni/ încrederea de la firul ierbii/ necruțătoare a timpului amiciție/ despre gratuitate/ pădurea devenind savană