*
Foto: Gogea’s Blog
*
Posted in: Anamnesis
Din „curtea interioară” (dar nu a lui Mircea Nedelciu)…
Posted on iulie 7, 2019
Subscribe:
RSS feed
"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)
7 Responses “Din „curtea interioară” (dar nu a lui Mircea Nedelciu)…” →
Lasă un răspuns Anulează răspunsul
Pagini
Articole recente
Top articole
- O nouă corespondență din New York de la Mirela Roznoveanu: Un interviu cu poetul pictor Șerban Chelariu
- Vi-l mai amintiţi pe... Arpagic ? Dar pe "şoarecele intelectual"? De ziua Doamnei Ana Blandiana
- Cărţi interzise. O listă din 1985.
- Vechime şi/sau atestatre documentară: 815 ani de la prima atestare documentară a Maramureşului (1199) (?)
- Două reviste din Târgu Jiu: „Confesiuni” și „Brâncuși”
Comentarii recente
Categorii
- Anamnesis (512)
- Cabaret Voltaire (86)
- Cenaclul lui Mury (62)
- Cuvinte împotrivite (130)
- D.U.I. 3357 (6)
- Din viaţa literară (580)
- Ex libris (141)
- In Memoriam (321)
- Ipote(nu)ze (84)
- Jurnal duminical (42)
- OftalMOFTologia (38)
- Pavilionul de oaspeţi (252)
- Premii (137)
- Propoieziţiile (78)
- Spune acum! (250)
- Uncategorized (337)
- Work in regress (13)
Arhive
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
Blogroll
- Aquileana
- Ashi Akira
- Cindy Knoke
- Despre Maramureş
- Dorin David
- Ion Barbu
- Laszlo Alexandru
- Leo Butnaru
- Liviu Antonesei
- Liviu Ioan Stoiciu
- Lumea formelor:sculptura în spaţiul public
- Mirela Roznoveanu
- Nicoleta Dabija
- Paul Goma
- PEN Club România
- Salut Sighet !
- toateBlogurile
- Turnuri cu ceas
- Valeriu Gherghel
- Vultureşti
- WordPress.com
- WordPress.org
- Zorin Diaconescu
Memoriale
Radio net
Reviste
Blog Stats
- 743.524 hits
dezideriududas
iulie 7, 2019
AL, sau A…, lui Mircea Nedelciu ? E vorba de curte sau chiar de bloc ? Incredibil, dar am fost odată acasă la Mircea Nedelciu, la bloc ( în contextul FORUMULUI TEHNOCRAT co-organizat de mine în 27 noiembrie 1997 )….Da, nu seamană.
Actual pentru mine, o întrebare mai presantă : Soljenitin, se afla prin acel discurs de la Harvard ( PS ), într-un siaj AL Occidentului, AL Orientului, sau « doar » într-o simțire mai profundă A ideii de Om, de Țară ( ma refer la ce a urmat în biografia lui în limitele expuse de el…), de societate ( mă refer la ce ar trebui să se-ntâmple, delimitat, și la îndatoriri, cum scrie el…) ?
PS https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/07/26/soljenitin-la-harvard-iunie-1978-discursul/
vasilegogea
iulie 7, 2019
@dezideriududas
Am în minte „curtea interioară” existențială din excepționala nuvelă a lui Mircea Nedelciu, „Aventuri într-o curte interioară”.
„Aventurile” din curtea mea „interioară” nu se… „văd”!
(Dezacordul din titlu a scăpat din tastatură! Mulțumesc pentru delicata semnalare!)
ontelusdangabriel
iulie 7, 2019
tratament fabulatoriu// e numele cărții lui mircea nedelciu pe care am primit-o drept premiul al doilea/ în iunie 1988 la sfârșitul clasei a zecea/ și zic că e corect/ pentru a face față unor aventuri într-o curte interioară/ doar un tratament fabulatoriu e procedura tehnică recomandată/ nici nu mai contează dacă-i vorba despre creier inimă gândire ori suflet/ e noul modern baudelaire-ian care se prăvale peste mine/ nici pravila nu mai ajută/ doar mirabila conștiință
Mircea Pora
iulie 7, 2019
Dacă-i vorba de o „curte interioară” îl las la o parte pe Nedelciu şi-mi amintesc, trecând pe lângă simboluri, că în prima curte de care-mi amintesc au pătruns prin „anii 49-50” vreo 5 indivizi, unii cu uniforme, alţii, fără, şi repede s-au pus pe o straşnică percheziţie. Il căutau pe un unchi de-al meu care încă mai era „prin păduri”. Apoi, tot din curtea respectivă, alţi indivizi, rude cu primii, i-au luat proprietarului un tractor şi o ,batoză iar pe măcelărie au pus un lacăt cât un arici de mare. Cum se spune, Mă am şi eu cu „curtea interioară”…au mai fost acolo şi altele, dar lăsăm pe altă-dată.
dezideriududas
iulie 8, 2019
@ Mircea Pora
Redau mai jos un mesaj de pozitionare dinamica fata de “convergentele viitorului » pe care o sa-l promovez intr-o structurare tridimensionala printr-o strategie mai ampla despre care o sa va transmit date prin d-nul Vasile Gogea, care sper ca va mai rezista “asaltului meu » pana cand voi putea demonstra ca este de fapt vorba de « asaltul nostru »…..Am mai comunicat de-a lungul timpului cu inca 3-4 « luptatori » de pe blogul d-lui Vasile Gogea. Vor fi si ei apelati de mine.
“Am trecut de legitimitatea sustinerii interesului national, de cea a sustinerii drepturilor omului, a societatii deschise, a statului de drept…etc., ducand totul inspre aceasi miscare browniana a luptei tuturor impotriva tuturor, exact ca imediat dupa revolutia din 1989….Pe rand, am pierdut toate bataliile. Parafrazandu-l pe Camus ( via Dorin Tudoran ), cum dupa bine si rau nu se mai stie ce e bine si ce e rau, dupa acel nivel status-quo-ului romanesc nu i-a fost greu sa simuleze sau sa disimuleze….Nu cred insa ca marele razboi, cel romanesc, este pierdut. Toti « infrangatorii », ne-am dat seama ca, per global, am pierdut cu totii, chiar daca victorii efemere particulare au mai tinut si tin inca unele elite partial in tabara status-quo-ului. Cum suma româneasca ramane mica, nu vad cum se va mai putea escamota aceasta realitate si va oferi in continuare justificare si indreptatire sociala acelor scăzători pentru care dezbinarea sociala pare a le fi devenit a doua natura. »
Dana (Mara)
octombrie 1, 2019
In fata invaziei „modernitatii” acesteia obraznice, blocuri care invadeaza spatiul privat, tihnit al caselor si gradinilor, eu personal ma gindesc ca solutia ar fi construirea unui foisor discret care sa protejeze putin, sa nu ai senzatia neplacuta de a fi privit din zeci de geamuri. Imi imaginez un foisor cochet din lemn, un spatiu in care ai si un pic de intimitate, dar sa si vibrezi cu natura. Scuze pentru interventia frustra, poate inoportuna, nu ma dezmint. Imi vin in minte acele curti interioare ale caselor siriene gen fortareata care au un farmec aparte. Putem pune paravane discrete care sa ne protejeze exact atit cit este nevoie.
Numai bine si sanatate dumneavoastra si familiei.
vasilegogea
octombrie 1, 2019
@Dana(Mara)
Nu aveți de ce să cereți scuze, dimpotrivă, eu vă mulțumesc pentru vizită!
Despre „foișor”: într-o curte și așa mică, un foișor (adică o construcție, oricît de redusă ca dimensiuni) ar face-o și mai mică (pentru mine ar fi chiar stresant, amintindu-mi de alte „foișoare”…!). Un „foișor” protector, dar unul imaginar, îl construim și îl avem în minte tot timpul, nu doar cînd îngrijim trandafirii, ne bem cafeaua sau stăm la „un pahar de vorbă” cu un prieten în „curtea interioară”…