Urbanismul în faţa instanţei
(articol apărut în revista Observator cultural, Nr. 985/2019)
Problemele de urbanism au devenit, în ultimii ani, în multe orașe mari din România, familiare și nespecialiștilor, nu doar profesioniștilor din domeniu. Construcții haotice, fără respect pentru istoria comunității și pentru viața privată a persoanelor, s-au aglomerat în zone protejate, lipite de monumente istorice sau la mici distanțe, de cîțiva metri, de alte construcții deja existente. Libera inițiativă a fost adeseori confundată cu dreptul fiecăruia de a construi unde vrea și cum vrea.
Urbanismul se ocupă cu dirijarea evoluţiei complexe a localităţilor, prin elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare spaţială, durabilă şi integrată, pe termen scurt, mediu şi lung.
În România, după Revoluția din 1989, în baza Legii nr. 50/1991, autoritățile locale au emis mai întîi autorizații de construire, fără a avea o viziune urbanistică, urmînd ca, de la sfîrșitul anilor 1990, gradual, să se creeze și să se impună legislația specifică în materie de urbanism.
În timpul bulei imobiliare din perioada 2005-2009, au apărut masive investiții imobiliare în marile orașe ale României. Acestea au prilejuit și primele opoziții din partea activiștilor civici, a societății civile – dacă aceste planuri urbanistice răspund atît nevoii de dezvoltare, de modernizare, de expansiune urbană, cît și celei, uneori antagonice, de păstrare a moștenirii cultural-arhitectonice și urbanistice.
Nu a trecut mult pînă cînd instanțele de contencios administrativ au fost chemate să se pronunțe cu privire la legalitatea actelor administrative.
Interesul constant atît al practicienilor dreptului, cît și al justițiabililor în această materie au determinat publicarea culegerii Dreptul urbanismului. Practică judiciară, care tratează principalele aspecte de practică judiciară privind dreptul urbanismului. […]
Citește tot articolul aici:
https://www.observatorcultural.ro/articol/urbanismul-in-fata-instantei/
*
Gogea's Blog 
Liviu Antonesei
septembrie 7, 2019
Binevenită carte. Ca și articolele care o popularizează. Deocamdată, developării fac legea sfidînd legea!
vasilegogea
septembrie 7, 2019
@Liviu Antonesei
Abolut de acord cu tine, Liviu. (Știi că am, din păcate, și motive personale!)
Liviu Antonesei
septembrie 7, 2019
Chiar la acele motive mă gîndeam, deși știu niște cazuri scandaloase și aici. Cum sînt în toată țara de altfel…
Mircea Pora
septembrie 7, 2019
Dezvoltatorii imobiliari sunt un fel de „regi”, „despoţi” prin raport cu tot ce mişcă în jurul lor. Nu pot fi traşi la răspundere de nimeni. Relaţiile lor merg toate spre „vârfuri” care, nici ele, nu dau socoteală nimănui. România actuală este alcătuită dintr-o reţea de mici dictaturi pe fiecare centimetru patrat. Noi atâta putem oricum ar arăta restul lumii. Toată istoria, cu mici pauze, ne-a fost alcătuită din „pohte pohtite” de diversele personaje ajunse să conducă, adică să dicteze. Atunci de unde în această apă tulbure să apară picătura curată numită „bun simţ”?…Scuze pentru acest inutil fragment de dizertaţie.
vasilegogea
septembrie 7, 2019
@Mircea Pora
…rău am ajuns, frate Mircea, să ne cerem scuze că existăm (încă) și noi și că-i mai „deranjăm” din cînd în cînd și pe „ei”! Nu permis de port armă mi-aș lua ci, dacă aș avea suficienți bani un excavator, pe care l-aș parca zilnic, „itinerant”, sub geamurile primarului, consilierilor locali, ale membrilor comisiei de urbanism…
…doar e „domeniu public” – așa cum mi se răspunde mie la fiecare sesizare care semnalează „haiduciile” de pe domeniul public ce mărginește casa mea!
Mircea Pora
septembrie 7, 2019
Singurele noastre arme sunt condeiele. Băieţii aceştia aparţinând naţiei, fiind în mare măsură chiar naţia, nu citesc, nu ţin cont de ce scriu condeiele. În mediul acesta trăim.
qwykx
septembrie 8, 2019
dreptul civil si dreptul penal ar trebui revolutionat si cu o alta ramura de drept, dreptul diasporei
qwykx
septembrie 8, 2019
sa mai scrie si juristii unde n-ajunge condeiul scriitorului, poetului, gazetarului
da, dar ei nu-s doar supravietuitori