*
De fost-aș fi miriapod
demult eram un lunahod.
Dar cum mergînd alunecînd,
doar zbor din cînd în cînd
în gînd.
*
Desen de Emilian Nicula (1956-2010)
*
Posted in: Jurnal duminical, Propoieziţiile
Din jurnalul unui melc (într-o sîmbătă… duminicală!)
Posted on septembrie 14, 2019
Gogea's Blog 
magda ursache
septembrie 14, 2019
Mi-e drag de melcul ăsta și de zborul lui imaginar. magda u.
Liviu Antonesei
septembrie 14, 2019
Foarte frumos…
Radu Tuculescu
septembrie 14, 2019
Aici, pe malul Rinului, melcul tau imi bucura dimineata!
Mihaela Stroe
septembrie 14, 2019
Fascinante făpturi!
Mi-am amintit o întâmplare de demult. Am găsit odată, într-o toamnă, o căsuță de melc, vărgată în maroniu și bej. Era frumoasă, ușoară și… părea nelocuită. Am cules-o și am lăsat-o într-un sertar. După un timp a dispărut. Am crezut că or fi luat-o copiii mei, să se joace. La curățenia de Crăciun, însă, am găsit-o lipită pe dosul sertarului. Melcul era acolo, pesemne se „dezmorțise” în sertar, la căldură și își găsise loc mai ferit, să hiberneze. I-am găzduit somnul și visele până în primăvară. Când a dat de-a binelea „soare pe răzoare”, l-am desprins ușor, să nu-l vatăm. Nu știu dacă i-o fi mers bine peste iarnă, că „intrarea” în cochilie era ferecată cu o foiță, subțire ca un pergament, dar opacă, n-am putut să-l văd pe „proprietar”. L-am dus în parcul de lângă bloc și l-am pitit în iarbă, lângă un gard viu. A doua zi am cercetat ascunzătoarea. Melcul nu mai era unde-l lăsasem… ☺
vasilegogea
septembrie 14, 2019
@Mihaela Stroe
Frumoasă poveste!
Da, melcii hibernează. Aleg un loc ferit și își izolează, închid „casa” cu o membrană care se numește „operculum”. Dacă nu sunt prea bătrîni, primăvara dau jos „oblonul” și-și reiau activitatea…
Mihaela Stroe
septembrie 14, 2019
PS Dacă o fi scris și melcul acela un jurnal… apoi chiar că ar fi „literatură de sertar”☺
vasilegogea
septembrie 14, 2019
@Mihaela Stroe
…doar dacă scrie în somn! dar cine poate ști?
Mihaela Stroe
septembrie 14, 2019
În somn poate că nu, dar în vis… de ce să nu scrie și el? Jurnalul din vis…☺
vasilegogea
septembrie 14, 2019
@Mihaela Stroe
…dar scris în vis el nu va fi „de sertar”, poate „în sertar” și va rămîne ferecat în cochilie, pînă la venirea unei noi ierni…
Mihaela Stroe
septembrie 14, 2019
Aiii! Nu m-am uitat atunci cu atenție! Dacă o fi scris ceva, un răvaș, cu „înzăuatul lui argint” pe dosul sertarului? Acum e prea târziu, am schimbat de ani buni mobilierul…
vasilegogea
septembrie 14, 2019
@Mihaela Stroe
…ei, da, scrisul melcului e fosforescent, evanescent…
Mircea Pora
septembrie 14, 2019
Mă bucur de „melci”, de mersul lor, de zbor, de faptul că într-un fel sau altul lupţi cu „blocurile”, le mai învingi, ar fi un minus în scris dacă în Ţărişoară lucrurile ar merge ceva mai bine. Eu am mai răspuns dar în ciuda respectării prescripţiilor n-am reuşit să plasez public cele scrise. Sper cu aceste cuvinte, acum.
vasilegogea
septembrie 14, 2019
@Mircea Pora
Uite că ai reușit!Mulțumesc!
(Uneori programele de protecție o iau razna…)
Şerban Foarţă
septembrie 29, 2019
PAUL CLAUDEL
ÎN TRADUCEREA LUI Ş. F.
MELCUL
I. Melcul, doar un pic mai rău
Să mi-l mustri, şi mă tem
Că reintră-n propriul său
Filosoficesc sistem.
II. Unu,-nfuriat pe una,
Blestema: „Amor bandit!”
Melcul: „Mie mi-i totuna,
Zice, că-s hermafrodit!”
III. Într-al melcului castel
Rămas gol, – oglinda mică
Îţi arată ce-i în el
Numai dacă eşti furnică.
[1931]
vasilegogea
septembrie 29, 2019
@Șerban Foarță
Adîncă plecăciune, Magistre!
Aș vrea acum să mă transform într-o furnică! mai ales că se apropie iarna iar melcul trage obloanele și intră în hibernare…