A trăit, fără a fi grănicer, o viață întreagă în Curtici. Pe frontieră. N-a trecut-o decît pentru a-și întîrzia moartea. O altă „frontieră”, peste care a fost însă împins – în termeni grănicerești, – „fraudulos”…
(Sursa imagine:
https://specialarad.ro/in-memoriam-gheorghe-mocuta-un-curticean-in-cautarea-parisului-etern/)
*
Scrisoarea pe care o reproduc acum însoțea, în același plic, antologia lui bilingvă, română-franceză, de poezii, un sublimat „jurnal parizian” al unei suferințe cît se poate de universale în particularitatea ei, istoria emoțiilor mele/l’histoire de mes troubles, apărut la Editura Școala Vremii (ar fi putut fi profesor la „școala” asta!).
Nu ne-am mai întîlnit niciodată de atunci. Nu în viața asta…
*
Posted in: Anamnesis, In Memoriam
Gogea's Blog 
Mircea Pora
octombrie 30, 2019
Ne-a părăsit în puterea vieţii, în plină forţă creatoare. Scrisul lui îmi era apropiat, analitic şi limpede în critică, subtil, cu mijloace lingvistice superioare în poezie. În realitate mi-a fost un prieten. M-am bucurat de întâlnirile ce le-am avut. Dumnezeu să-l Odihnească!
N. Coande
octombrie 30, 2019
Poemul e nemaipomenit!