De luminatio

Posted on noiembrie 2, 2019

2



Cimitirul Central, în maghiară Házsongárdi temető, din Cluj, la luminație. Foto: Teodora.

*

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar veştmânt –
Stam singur în cavou… şi era vânt…
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb,
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… şi era frig…
Şi-i atârnau aripile de plumb.

(George Bacovia)

*

*

Imn morților

Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntruna an de an,
noi v-auzim curgând sub glie
ca un şuvoi subpământean.
Ați luminat cu jertfe sfinte
pământul până-n temelii,
că țara arde de morminte
cum arde cerul de făclii.

Ascunse-n lut ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n țară,
v-o regăsim mereu în noi.
De vi s-au smuls şi flori, şi cruce,
şi dacă locul nu vi-l ştim,
tot gândul nostru-n veac v-aduce
îngenunchieri de heruvim.

Morți sfinți în temniți şi prigoane,
morți sfinți în lupte şi furtuni,
noi ne-am făcut din voi icoane
şi vă purtăm pe frunți cununi.
Nu plângem lacrimă de sânge,
ci ne mândrim cu-atâți eroi.
Nu, neamul nostru nu vă plânge,
ci se cuminecă prin voi.

(Radu Gyr)

*

După postare. 

Îmi scrie prietenul meu, Alfonz-Virgil Rațiu:

„Mi-am amintit că am scris ceva, mai astă toamnă.”

Iată ce „și-a amintit” (adaug eu aici – cu voia lui – această tulburătoare „amintire” interogativă și-i mulțumesc pentru împărtășire!):

Virgil RAȚIU:

Luminația, azi

Mai întâi ne-au luat aerul.
Apoi ne-au luat lumina.
După ani mulți, ne-au restituit lumina
însângerată, însângerată, întunecată
de spiritele lor gri,
care imită glorii și vorbe alese,
care astăzi imită orice.

Acum, Doamne, aerul e încremenit
de treizeci de ani liberi, ca mieii.
Construim cu speranțe lumini de piatră.

Doamne, Tu știi?”

*

Posted in: In Memoriam