*
O furnică
mică, mică
tremurînd de frică
lîngă melc
îl rugă pe codobelc:
– Scoate, tu, un periscop
stînd pe loc
și privește:
vezi cumva, săltînd
prin iarbă,
vreun cioc
de sturz flămînd?
*
Posted in: Jurnal duminical, Propoieziţiile
Din „caietul melcului” (jurnal duminical)
Posted on noiembrie 10, 2019
Gogea's Blog 
Radu Mârza
noiembrie 10, 2019
Scurt și concis! Foarte frumos!
Liviu Antonesei
noiembrie 10, 2019
Îmi place…
vasilegogea
noiembrie 10, 2019
Vă mulțumesc pentru aprecieri!
Mihaela Stroe
noiembrie 10, 2019
☺Șopti melcul spre furnică:/Poți trece fără de frică./ Văd un sturz,/ Dar stă mofluz,/ Nemișcat și speriat/ Că, din margine de lan,/Îl pândește… un motan.
MMS
vasilegogea
noiembrie 10, 2019
@Mihaela Stroe
Ha, ha, ha! Și, uite, cum am ajuns la… Traian Furnea! (Dumnezeu să-l odihnească!)
Mihaela Stroe
noiembrie 10, 2019
Da, poeții (prea devreme) dispăruți!
Mircea Pora
noiembrie 11, 2019
Frumos şi cu semnificaţii multe. Nu trebuie sute de fraze, versuri pentru a fixa un adevăr.
vasilegogea
noiembrie 11, 2019
@Mircea Pora
Mulțumesc, Mircea!