*
Vine iarna pe cărare
melcul cojoc nu are.
Iarna vine ca pe șine
melcul nu are patine.
Strîns în casa-i din spinare
va intra în hibernare.
Fără sobă sau bucate
va visa pe săturate.
Pînă-n primăvară cînd
iar se va trezi flămînd.
Iarna vine, viața trece
melcul – visul îl petrece.
*
Posted in: Jurnal duminical, Propoieziţiile
Gogea's Blog 
ontelusdangabriel
noiembrie 24, 2019
melcilor din lumea-ntreagă// melcu-i doar îndrăgostit/ are-un adn tâmpit/ nu se poate stăpâni/ n-are zăvor inimii/ i s-a pus pata pe-o melcă/ independent de butelcă/ vorba cui pe cui se scoate/ în acest caz nu se poate/ șade melcul tot pe gânduri/ și așterne rânduri-rânduri/ e-ntr-o vrie de cerneală/ nu se lasă pe tânjală/ melcul ista îi bolând/ nu știu ce-o mai fi având/ vede cai verzi pe pereți/ aleargă după bureți/ spune-i melcului să șadă/ zi-i că lumea e o nadă/ el ascultă și surâde/ doar pe melcă o aude/ și-astă lume o petreci/ doar cu melce și cu melci
Mircea Pora
noiembrie 24, 2019
O idee şi un vis. Merg împreună prin locuri minunate, mereu străine pentru cei mai mulţi. Au atâta putere încât nu le sunt necesare, indiferent de culoarea vremii, nici cojocul, nici patinele.
Marin Slujeru
noiembrie 24, 2019
Un petrecăreţ melcul ăsta al tău… Admiraţie!
tatianapanaitescu
noiembrie 24, 2019
o poezie delicată / o viziune despre iarnă/ o caligrafie concretă/// scriitura melcului/ traseul său fragil/ omilință/ încifrare prin spirală/ ascundere/ pentru a birui…
/Creatorul nu se dezminte de iubirea sa față de tot ce a chemat spre a trăi.
mulțumesc pentru poezie.
Mihaela Stroe
noiembrie 25, 2019
Propun „melcul cojocel nu are” sau „melcul nici cojoc nu are” ca să iasă mai bine… măsura!☺ „melcul hanorac nu are” ar fi prea postdouămiist😀