…urările de Crăciun ale fiicei mele, Teodora!
*
Posted in: Anamnesis
Posted on decembrie 18, 2019
radu tuculescu la Din „caietul melcului” (altă… | |
ozndebrasov la Din „caietul melcului” (altă… | |
Mirela Roznoveanu la Din „caietul melcului” (altă… | |
vasilegogea la Din „caietul melcului” (altă… | |
Mihaela Malea la Din „caietul melcului” (altă… |
Radu Mârza
decembrie 18, 2019
Frumos! Cu toate de acord! 🙂
Liviu Antonesei
decembrie 18, 2019
Foarte frumos!
ovidiu oana-pârâu
decembrie 18, 2019
Bucurie şi tristeţe laolaltă.
Ceea ce vom dobândi fiecare la un moment dat se numeşte libertate sau eliberare?
nicolaeiuga
decembrie 18, 2019
Cu adevărat impresionant! Mai ales că o cunosc pe Teodora de când era copil.
Vă doresc la toți trei Sărbători fericite!
Cătălin Bia
decembrie 18, 2019
Copiii înțeleg cel mai bine darurile .
Mihaela Stroe
decembrie 19, 2019
Da, copiii sunt minunați! Am și eu o amintire duioasă de pe-atunci. Câteva zile și seri fetița mea a suportat restricții (să nu stea în dreptul ferestrelor, să nu iasă din casă), a auzit împușcături, a văzut ferestre camuflate și urme de trasoare, iar pe noi, cei mari, ne-a văzut tensionați, mergând aplecați prin casă (în „unghiuri moarte”), plecând și venind de la proteste etc. În 3 ianuarie 90, am fost convocată la școală la primul consiliu profesoral „liber”. Când să ies pe ușă, micuța mea m-a îmbrățișat și mi-a zis „Mami, te rog eu mult ai grijă să nu te împuște!”