Întîlnire cu „caligrafii” de la „Caiete Silvane” și o privire în memorie prin „ferestrele” lui Flavius Lucăcel

Vineri, 21 februarie, ora 12 – la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România

dublu eveniment:

Caiete Silvane – 15 ani de existență a revistei. Desant aniversar al redactorilor l

*

Februarie 2020

La 15 ani nu vă prezint niciun raport de activitate, mai mult sau mai puțin „comunist” (vine mintenaș și numărul 200). De ăla cu împliniri mărețe, succese/succesuri, număr incredibil de cititori, accesări cât populația Chinei fără coronavirus. Vedeți și voi că revista noastră trăiește, aș spune firesc, normal, într-o țară care, în general, nu dă nici măcar doi lei vechi pe cultură (ce mai înseamnă azi cultura?), într-un județ (nu e singurul) care, orice s-ar spune, nu e prea prieten cu muzele. Excepțiile chiar confirmă „trendul”. Am încercat – și asta voi face în continuare cât voi putea – să conduc, împreună cu toți colaboratorii, revista pe/în apele agitate ale „post-tranziției” cât mai echilibrat, cât mai „serios” (asta e – sunt/suntem pe „stil vechi”!), între „național” și „local”, între „elitism” și „cultura de masă” (oare azi e numai divertisment facil?), între literatură și istorie, între cronica literară și cea de concert, între arte vizuale și necesara rubrică de „limbă română”, între Cenaclul „Silvania” și Asociația Scriitorilor din Județul Sălaj (mai degrabă, împreună). Accentul e – sunt convins că ați observat – pe calitate! Pentru greșeli (au fost și vor mai fi) îmi cer scuze și aici. Nu știu oricum dacă voi/vom putea evita fatalitatea erorilor de scriere/editare/corectură.

N-am ce face: e musai și un moment de Oscar, hai Eurovision: mulțumesc, și pe această cale, întregii echipe „Caiete Silvane”: Viorel Mureșan, Daniel Hoblea, Marin Pop, Carmen Ardelean, Simona Ardelean, ImeldaChința, Marcel Lucaciu, Viorel Tăutan, Gheorghe Moga, Györfi-Deák György, Alice Valeria Micu, Marius Soare, Oana-Maria Barariu-Săvuș, tuturor colaboratorilor „externi”, dintre care îi amintesc aici pe Daniel Mureșan, Ioan-Pavel Azap, Dănuț Pop, Victor Cioban, Vasile George Dâncu, Flavius Lucăcel, Alexandru Jurcan, Lucian Perța, colegilor de la instituțiile publice de cultură din Sălaj ce sprijină apariția revistei (Muzeul Județean, Biblioteca Județeană, Direcția de Cultură, Arhivele Naționale filiala Sălaj, Casa de Cultură a Sindicatelor), Consiliului Județean Sălaj (președinte Tiberiu Marc), Primăriei municipiului Zalău (primar Ionel Ciunt), Instituției Prefectului Județul(ui) Sălaj (prefect Virgil Țurcaș) și, nu în ultimul rând, Uniunii Scriitorilor din România. Suntem parte a filialei Cluj a USR, o filială condusă de admirabila doamnă Irina Petraș. Sunt convins că am uitat ceva, pe cineva, c-așa-i la Oscar, hai Eurovision! Totuși, am scris, vorbit prea mult. Vă invit să-i citiți – le mulțumesc și lor! – pe toți cei care au contribuit la acest moment aniversar al revistei „Caiete Silvane”, publicație lunară editată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Consiliului Județean Sălaj și Primăriei municipiului Zalău.

Daniel SĂUCA, redactor șef al revistei

*

*

La fereastră: Expoziție Flavius Lucăcel la Galeriile revistei Steaua.

Argumentul artistului:  Am folosit pentru aceste lucrări ștergare și țoale vechi țesute de femeile din satul meu, Aluniș, Sălaj: Clara Năprădean, Suciu Maria și Rozalia, mama mea. Geamurile, meșterite de Sână Gheorghe din satul Tihău, mi-au fost dăruite de fiul acestuia, care le-a păstrat cu grijă după demolarea vechii case părintești. Le-am folosit cu bucuria și încrederea unui constructor ce adaugă într-un edificiu ca liant energia trecută prin mințile și gândurile unui îndelungat șir de creatori din familiile noastre. Ieșit din îngrijorarea pierderii rădăcinilor noastre, demersul meu e un îndemn timid să păstrăm ceea ce au făcut ei.

*

*

*

*

*

*

*

Extraordinarul dramaturg Flavius Lucăcel ne propune, în această surprinzătoare expoziție, o adevărată scenografie pentru o dramă – pe care o trăim  și o „interpretăm” toți fără să ne dăm seama – a dezmemorizării, îndemnîndu-ne să ieșim, fie și o clipă, din spațiul nostru modern habitual, „securizat” cu termopane impersonale, paradoxal opace și să deschidem ferestrele memoriei. 

E multă vibrație și lumină în aceste ferestre! Prin eliminarea chiar și a sticlei din cercevelele vechi, acestea vin direct, nedistorsionate spre noi, dintr-un înăuntru al unei arhaice locuiri: Casa Ființei.

(V.G.)

*

Etichetat: 15 ani de existență, Caiete silvane, Daniel Sauca, expozitie, Filiala Cluj a USR, Flavius Lucacel, Galeriile Steaua, prezentarea revistei

Posted in: Din viaţa literară