În 7 martie, de la ora 19.00,
în Sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, va avea loc
concertul caritabil „Lumina din întuneric”,
urmat de prezentarea unei licitații de obiecte personale şi obiecte de artă create de Doina Cornea, din colecția familiei.
*
*
DIN PROGRAM:
Recital de vioară Alexandru Tomescu;
Ansamblul Flauto Dolce, cu instrumente de epocă;
Prezentare Licitație de obiecte personale şi obiecte de artă semnate Doina Cornea, din colecția familiei, organizată de ArtMark.
*
„Societății românești de azi îi lipsesc multe, dar nimic nu-i lipsește mai mult decât modelele umane – acele personalități exemplare care prin opera și viața lor merită a fi amintite, omagiate și imitate, și după ce nu mai sunt printre noi. Doamna Doina Cornea (iată un nume care nu poate fi folosit nici după moarte fără atributul de politețe) ne-a ținut tuturor locul și a reprezentat poporul român în fața restului Europei ani la rând – un model și o remușcare că nu aveam curajul să-i urmăm exemplul. Acest exemplu trebuie să rămână viu în continuare, pentru ca și următoarele generații să-i poată învăța dăruirea și îndrăzneala. De aceea, nu e nimic mai necesar și mai firesc decât un muzeu Doina Cornea în casa ei de la Cluj, acea casă care rezistă în fața istoriei, nu numai în realitate, ci și în fotografiile de urmărire din dosarul ei de securitate”, a declarat scriitoarea Ana Blandiana.
*
Află mai mult despre semnificația și scopurile evenimentului, direct de la fiul Doinei Cornea, Leontin Iuhas, aici:
*
Gogea's Blog 
Liviu Antonesei
martie 4, 2020
Frumoasă inițiativă. RIP Doamna Doina Cornea!
Mihaela Stroe
martie 4, 2020
Am găsit, în sfârșit, „jurnalul” dosit cu notițe din 15 nov. 87. Uitasem, dar am acolo și însemnări din 89.
Una e din 15 nov. 89 și se încheie așa: „Aflu acum de greva Doinei Cornea și-mi vine în minte o întâmplare de astă-primăvară. La București, la examen, reîntâlnesc un coleg clujean, ceva mai mare. Evocând Clujul, îmi pune deodată întrebarea: „Ai avut-o pe Doina Cornea?” Îi răspund, firesc, „Da!”. Tace preț de câteva secunde, apoi îmi spune: „Să știi că am mai întrebat și pe alții. Despre unii dintre ei știam sigur că au avut-o ca profesoară, dar au negat. Mă bucură răspunsul tău. Înseamnă că mai există foști studenți care o recunosc. Și eu am avut seminar cu ea.” E rândul meu să tac și să mă gândesc. „Am întâlnit și eu pe cineva care mi-a spus că a făcut franceză cu ea. Oare am ajuns să însemne că avem curaj dacă nu o renegăm?” Mă mir în sinea mea și intru în examen cu o neașteptată stare sufletească – ceva între mândrie, bună dispoziție și siguranță pe care nu le avusesem cu puțin înainte.”
Dumnezeu s-o odihnească!
MMS
vasilegogea
martie 4, 2020
Mulțumim pentru această evocare!
Mircea Pora
martie 4, 2020
Toate acestea, frumos, nu zic, după ce „subiectul” nu mai este în viaţă. S-a găsit şi vioară Stradivarius şi interpret, i se va face şi un momument.Probabil, pentru împăunare se vor găsi unii care să propună o „Zi, Doina Cornea”, introdusă în calendar când popolul va fi liber şi va putea ieşi la iarbă verde, mici, grătare. Cât a trăit a fost marginalizată, trimisă la uitare, „la colţ” cum ar spune unii. Aceştia suntem, totul cu întârziere, cu ezitări, făcut când a „trecut momentul”. Mulţumire şi mâhnire în acelaşi timp.
vasilegogea
martie 4, 2020
Îți înțeleg bine mîhnirea, dragă Mircea. Ba, chiar ți-o împărtășesc pînă la un punct.
Inițiativa lui Leontin Iuhas nu este, însă, de „exploatare” a posterității mamei sale, ci o bligație, în primul rînd de fiu care i-a fost, adesea singur, alături și, mai apoi, o datorie pe care o asumă nu numai în nume propriu față de memoria celei care s-a lăsat scuipată pentru ca obrazul multora dintre noi să nu roșească!
Radu Mârza
martie 4, 2020
Mulțumesc, distribui!