„Cuvinte împotrivite” …potrivite cu tandrețe de Cristina Manole în „Observator cultural”

Posted on martie 7, 2020

8



Nr. 1009, 6 martie 2020

România. Noi și ai noștri

*

Vasile Gogea (n.1953, Sighetu Marmației), scriitor ardelean cu nobile ascendențe maramureșene, ne mai oferă un volum ce conține, ca la fiecare apariție editorială, pretexte pentru divagații și glose de tot felul, literare, culturale, civice, nu de puține ori politice, etice în orice caz. Volumul de față, cu un titlu provocator, Cuvinte împotrivite. 30 de ani de iluzii și speranțe. 1989-2019 (Editura DOTA, 2019), ne face să plonjăm în istoria noastră recentă. Avem de-a face cu publicistica de atitudine și angajament civic, „de baricadă“ – cum inspirat o numește Vasile Gogea –, din ultimii 30 de ani. Articole apărute anterior în volumul Exerciții de tragere cu pușca de soc (Editura Paralela 45, 1998), la care s-au adăugat texte mai vechi și mai noi, de prin varia ziare și reviste, plus postările de pe blogul personal. Fiecare în parte și toate textele – în general scurte și consistente, autorul nostru avînd o bună știință a dozării cuvintelor și a formulărilor lapidare, multe remarcabile – întrețes conturul unui „spectator angajat“. În cel mai profund sens al inspiratei formule inventate de Raymond Aron, care, cred eu, tot citindu-i cărțile, i se potrivește lui Vasile Gogea. Acesta a rămas pe baricadele unei atitudini ce implică o etică nefisurată de conjuncturi și variații umorale și de interes ce fac ravagii în lumea noastră. Azi așa, mîine altfel, pleacă ai noștri, vin ai noștri, mereu se cade în picioare, închidem ochii la fel de fel de mizerii morale, potlogării cu parale sau, încununare a unei vieți imorale, sforăim mulțumiți, dormind pe spa­te. Textele – manifestele? – ale lui Vasile Gogea ne trezesc mereu la o realitate care de multe ori, deja, ne-a copleșit. Ne avertizează asupra erorilor comise, ne pun în alertă etică acolo unde am dat semne de slăbiciune. […]

*

Liviu Antonesei (n.1953, leat cu Vasile Gogea, cum ar veni) este poet, prozator, eseist, publicist, făcător de reviste, dar și prof de sociologie la Universitatea din Iași pînă în 2018, cînd se pensionează. Genera­ția ’80 începe să iasă din scenă. Pierderile din rîndul ei sînt enorme. Poate că într-o bună zi se va scrie apăsat și clar despre rolul și rostul acestei generații în mișcările seismice ale vieții cultural-politice din ultimele decenii ale secolului al XX-lea românesc. Dincolo de toate acestea, Liviu Antonesei rămîne în continuare o voce distinctă în cadrul așa‑nu­mitului Grup de la Iași. Grup de intelectuali, în cap cu Dan Petrescu, cel mai vocal și acuzator direct dintre ei, alături de Liviu Cangeopol, Luca Pițu, Sorin Antohi, Dorin Spineanu, Mihai Dinu Gheorghiu, nu în ultimul rînd Liviu Antonesei și profesori din preajma lor, precum Alexan­dru Călinescu – lista nu e completă –, care s-au împotrivit fățiș, sub diverse forme, asumîndu-și riscuri greu de evaluat azi, regimului comunist și tovarășului Nicolae Ceau­șescu, personal. Împotriva Führer-ului, cum îl numește Liviu Antonesei în cartea pe care o citim cu înfrigurare și o luăm la mărunțit Jurnal din anii ciumei. După 30 de ani (Editura Cartea Româ­nească Educațional, 2019). Reluarea unei ediții din 1995 de la Polirom, cu completări și adnotări la zi. De genul: „După 30 de ani, constat că nici nu s-a pus problema să uităm pentru că lucrurile merg, după vorba poetului Mihai Ursachi, «încet și greu». Aceasta este rațiunea reeditării jurnalului: un fel de leac pentru fortificarea memoriei“, cum sună o notă din 24 septembrie 2019.[…]

*

Tot de la Iași ne parvine volumul sem­nat de Valeriu Gherghel – ce-mi plac căr­țile în format poche, care nu trebuie duse cu căruciorul precum dosarele la DNA, cum am văzut la televizor –, Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la Sfîntul Augustin la Samuel Pepys (Editura Polirom, 2019, ediția a II-a revăzută și adăugită [sic!] cu cinci eseuri noi, fără să ni se precizeze care sînt acelea. Dar nu contează, le-am citit pe toate, inclusiv savuroasa proză borgesiană aflată în directă relație auctorială cu artistul plastic Val Gheoghiu. O carte foarte tare, lectură incitantă. Autorul, absolvent de Filozofie la Iași – dublă specializare , una fiind Metafizica etc., cu o bogată activitate publicistică (recenzii, articole eseuri), pe lîngă cea academică, cu stagii de pregătire la Nancy (1985-1986) și la Atena-Patras (2013), este un eseist pur sînge. În buna descendență a unor Paul Zarifopol, Alexandru Paleologu sau Alexandru George, sînt puse laolaltă fine observații de lectură și rafinate comentarii de savantă erudiție. Să tot citești cu creionul în mînă și să-ți faci liste de autori pe care nu i-ai mai abordat de mult. Cine să mai citească azi Scrisorile Doamnei de Sevigné, cînd Elena Udrea sau Maria Șarapova sînt cele care incită imaginația contemporanilor noștri. Un autor tobă de carte care ia la analizat, la comentat și prelucrat alte cărți. Idei. Teme. Bucuria și voluptatea cititului – una dintre marile ocupații ale omenirii alfabetizate, aflate pe un drum descendent de cînd toată lumea scrie în neștire și vorbește incontinent, despre orice și oricît – devin un subiect pentru elegante învîrteli în jurul cozii. A cărților, a ideilor şi a autorilor. […]

*

Așa cum nu mai e nimic de descoperit, ci doar de citit, este cartea dedicată de Doina Papp – nume consacrat în branșă, cu numeroase cărți și premii la activ – actorului arhicunoscut din teatru și din numeroasele filme în care a jucat, pre numele lui George Mihăiță. Născut în 1948, cam tot un optzecist ar fi, dacă e să aplicăm și la artiști criteriile generaționiste ce bîntuie scriitorimea. Mihăiță. Reconstituirea unei vieți (Editura Tracus Arte, 2018) este o frumoasă și bine închegată rearanjare a cuburilor ce alcătuiesc jucăria unei vieți, trăite plenar și interpretate exemplar. Biografia existențială a unui tînăr plecat din Moreni (Dîmbovița), ajuns să cucerească IATC‑ul și Bucureștii, precum Julien Sorel, Parisul. Sau cele Trei Surori cehoviene, Moscova. Găsim numeroase trimiteri în carte.Plecînd de la capodopera cinematografică a lui Lucian Pintilie – despre Reconstituirea este vorba –, se reconstituie nu doar biografia, ci şi incredibilul şi lungul șir de roluri interpretate în film și teatru. Numeroase imagini cu mai toate numele grele apar într-un soi de lanț uman, alături de George Mihăiță. […]

*

Citește toată pagina și chiar mai mult, aici:

https://www.observatorcultural.ro/

*

Posted in: Ex libris