Un poem de poetul sloven Srečko Kosovel (1904-1926)

Posted on martie 29, 2020

3



 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apel pentru singurătate

 

O, dacă aș putea să mă furișez în mine însumi,

Să trăiesc necunoscut, necunoscut,

Să mă dizolv

În aliajul mut al nopții și al viselor.

 

O, dacă aș putea să dezertez în afară,

Plin de tumult și viteză,

Plonjînd cu toate ale mele în cosmos,

Să mă fac una cu El.

 

Dar iată-mă prins în nebunia care se agită, care rezistă,

Bolnav de a avea atîta țipăt în mine,

Și sunt prins în această nebunie, care se întinde,

                                                                 sinucigîndu-se;

Ci eu mă grăbesc spre glorie, știind că nu mă voi abate

Decît cu securea care ar fi putut să mă ucidă

Și că voi stăpîni cîmpia care mă va înălța către El…

 

(Din volumul Extazul morții, În românește de Radu Cârneci, Editura UNIVERS, 1975, p. 49.)

*

Posted in: Anamnesis