Izolat în casă
și în mine
de marea distanțare socială
mă recalific
în topograf:
măsor cît mai exact,
la diferite ore ale zilei,
distanța
dintre mine
și umbra mea.
*
Posted in: Propoieziţiile
Topograf al „distanțării sociale”
Posted on aprilie 20, 2020
Gogea's Blog 
Liviu Antonesei
aprilie 20, 2020
Poemul e frumos, dar vezi că boii de la OMS si-au dat seama ca e o formula complet gresita si chiar periculoasa. Ai aici datele, ba chiar si vestea buna ca fumstorii au o sansa in plus in lupta asta!
https://antoneseiliviu.wordpress.com/2020/04/19/liviu-antonesei-jurnal-din-celula-si-ograda-17/
ioan Moldovan
aprilie 20, 2020
asta ziua, noaptea sunt alte entitati de masurat, nu?
vasilegogea
aprilie 20, 2020
@Liviu Antonesei
Tocmai am citit! Am adăugat că, se pare, nicotina diminuează și riscul de a face Parkinson și Alzheimer!
vasilegogea
aprilie 20, 2020
@Ioan Moldovan
Bizuit!
radu tuculescu
aprilie 20, 2020
Frumos, prietene. Totusi, ai noroc. Iti poti vedea umbra in gradina. Eu doar la lumina becului…
vasilegogea
aprilie 20, 2020
@radu tuculescu
În grădină văd umbra blocului cu șapte etaje… pentru asemenea construcții nu există… „distanțare socială”!
Virgil
aprilie 20, 2020
Îmi pare că la telefon mi-ai vorbit de „distanțarea omului de către om”. Distanțarea omului față de umbră impune o altă atitudine, și față de precepte, cele cu adevărat importante și de măsurat la anumite ore.
vasilegogea
aprilie 20, 2020
@Virgil
Corect!
Valeriu Stancu
aprilie 20, 2020
Un poem pe care în ultimul deceniu l-am publicat în mai multe volume de versuri:
răgaz
Încă puţin, încă puţin
Să-mi sorb potirul cu venin
Încă puţin şi voi putea
Să-mi fac din aripe o stea
S-o gîndur în vecia lor
Pe cerul văduvit de zbor
Încă puţin, încă puţin
S-adorm prin rouri pelerin
Încă puţin şi labirint
Îmi fi-vor umbrele de-argint
Încă puţin, încă puţin
Şi fi-voi un potir de crin
Fără de trup, fără de gînd
În rostul Marelui Curînd
Încă puţin, încă puţin
S-adun şi rodul din smochin
Încă puţin şi voi fi strîns
Austrul Veşnicului Plîns
Încă puţin, încă puţin
Mă doarme fratele Cain
Cu somnul crucii lui Iisus –
Lumină mașteră-n apus
Încă puţin, încă puţin
Şi-oi fi de umbra mea străin!
Valeriu Stancu
Ioana Haitchi
aprilie 20, 2020
A republicat asta pe Poetaria Journal.
Mircea Pora
aprilie 20, 2020
Bune, interesante speculaţii. Vom ieşi cumva şi din deficitul acesta de confort. „Băieţii din Rahova”, mai puţin filozofi au luat taurul de coarne. Pentru nişte ore l-au dat jos de pe „tron” pe Străinu-Cercel.
vasilegogea
aprilie 21, 2020
@Valeriu Stancu
Frumos și, iată, actual poem!
Mulțumim!
vasilegogea
aprilie 21, 2020
@Mircea Pora
…da, circulă tot felul de „viruși” și prin cyberspațiu…
Mihaela Stroe
aprilie 21, 2020
Mi-e dor de melcul caligraf, dar e binevenită și recalificarea… Mai cu seamă ca fin topograf al ființei și umbrei.
Avantajul melcului: e izolat la domiciliu, dar se poate plimba în voie… cu domiciliu cu tot.☺
vasilegogea
aprilie 21, 2020
@Mihaela Stroe
Adevărat!