După mai bine de două luni de izolare în casă (și în curte), impusă „ca de bună voie”, m-am hotărît să ies la o scurtă plimbare. Mi-am pus masca bricolată cu mare grijă de soția mea, mai moale, mai lată, astfel încît să-mi stea și peste o parte din barba netunsă, ca și părul de altfel, de tot atîta timp. O iau pe traseul meu obișnuit către centrul orașului. Prima constatare: biserica înălțată cu cîțiva ani în urmă dar neterminată, a fost demolată. Se va construi un bloc. O nouă trecere de pietoni a apărut acum, cînd nu e nici țipenie pe stradă. A lipsit cînd era nevoie de ea. Încă o casă a dispărut din vecinătatea clinicii din apropiere. Altele, așteaptă buldozerele… Blocurile de beton și sticlă, cu birouri de aitiști, par părăsite… La prima traversare semaforizată, ajung din urmă alți doi bărbați. Așteaptă, la trei-patru pași unul de altul, pe trouar, schimbarea culorii roșii, deși nu trece nici o mașină… Mă opresc în spatele lor la vreo cinci pași.
Privesc ceafa rasă și capul tuns zero al celui care nu era, în mod evident, din categoria 65+. Nu-l mai evaluez și pe cel de-al doilea. Dinspre primul ajunge pînă la mine un horcăit de tabagic, apoi îl văd ridicîndu-și mîna dreaptă (fără mănușă), își trage sub bărbie masca și lansează, cu dexteritatea specifică unui fotbalist înainte de executa o lovitură de la unsprezece metri, o flegmă galben-verzui ce se lipește de trotuar cu un zgomot asemănător celui produs de găinațul unei paseri în zbor cînd se lipește de caldarîm…
– Bravo! mormăi eu în barbă. Acum pune-i și mască…
– Ai zis ceva, părinte? întoarce acesta capul.
– Nimic, fiule, mă repliez eu imediat, folosindu-mă de confuzia care plutea în aer. Constatam doar cît ești de distanțat social!
Ipochimenul n-a mai apucat să spună ceva: se aprinsese culoarea verde a semaforului și s-a angajat în traversare, continuînd, probail, să-și marcheze distanțarea prin oraș.
Am renunțat la plimbare. M-am întors acasă privind cu atenție, pînă în poarta curții, pe unde calc…
*
Liviu Antonesei
mai 17, 2020
Eu am ieșit ieri și am revenit azi, dar măcar n-am avut parte de „marcatori”…
vasilegogea
mai 17, 2020
Norocosule!
Nicolae Coande
mai 17, 2020
Cum!? Astea se petrec la Clujul lui Boc?!
vasilegogea
mai 17, 2020
De necrezut, n’așa?
Ioana Haitchi
mai 17, 2020
Am aflat cu tristețe despre bisericile inexistente din oameni, ca despre clopote suspendate în ruine care mai bat doar trase de vânt.
vasilegogea
mai 17, 2020
Aceasta e o „distanțare socială” care crește mereu, și fără „stare de urgență”…
radu tuculescu
mai 17, 2020
Draga Vasile, de masca nu mai ai nevoie decit in spatiile inchise…Eu ma plimb pina pe Cetatuie si-napoi…aproape singur…fara masca. O am in buzunar daca, eventual, am chef sa intru intr-un magazin…Ar fi inconvenabil sa port masca la urcat dealul…
Mircea Pora
mai 17, 2020
Ce să-i faci, asta-i poveste nu chiar de acum, putea fi şi mai rău, tot poveşti, pardon, realităţi de la noi, în veci nesancţionate. Ai consemnat-o şi bine ai făcut. Când nu se vor mai produce astea? Ce întrebare am găsit să pun!. Sănătate!
Adrian Tion
mai 18, 2020
”Noua ordine” se instalează pe șest.
Echim Vancea
mai 18, 2020
Don Vasile,
Fotbalistii nu mai au voie sa scuipe pe teren. D’ale pandemiei! Insul poate ca era vreu-un fotbalist in pauza de-un tutun. In continuare ai grija pe unde calci prin propria-ti gradina.Fiecare pas doare de parca ar calca pe toate cele din gradina, ocol!