Adesea, de-a lungul anilor, în vremuri în care prostia pare a domni nestingherită, am recitit – ca antidot – pagini din „siamezii literari” ruși Ilf și Petrov. Ieri, spre seară, pentru a putea dormi „bine dispus”, am răsfoit Atitudine disprețuitoare față de stomac (o ediție, deja „tocită”, din 1979). În somn, am auzit vocea unuia dintre cei doi:
„<<Ținutul idioților lăsați în pace>>. A venit timpul să nu-i mai lăsăm!”
Și m-am trezit obsedat de o întrebare: care Petrov?!
*
Posted in: Cuvinte împotrivite
Gogea's Blog 
Liviu Antonesei
iunie 3, 2020
Nu, nu, nu Petrov ăsta! Și eu recitesc adesea I & P, dar și Svejk…
vasilegogea
iunie 3, 2020
…și Svejk, sigur!
Radu Mârza
iunie 3, 2020
I love Svejk 🙂
vasilegogea
iunie 3, 2020
E imposibil să nu-l iubești!
Mircea Pora
iunie 3, 2020
Iată cum ne înghesuim cu „iubirile”. Cer voie să fiu şi eu trecut pe lista iubitorilor. Ce ne-am face toţi cum stăm fără prostie. Eu zic, spun că o doză din „minunea” asta există la fiecare. Totu-i să nu hie mare. Şi dacă-i mare atunci să nu conduci, nimic, nici măcar carul cu boi. După asta-mi pun romanţa „Plesnind din bici pe lângă boi”. N-a mai fost difuzată de multă vreme. Voce, Alexandru Grozuţă.
ozndebrasov
iunie 5, 2020
Închid ochii și aud, ascult ”Foaie verde ca mărarul, patru boi leagănă carul…”
EUGEN POPIN
iunie 5, 2020
Ei care. Petrov e Petrov, mai ales atunci când întrebi tu, draga Vasile. Ca înaintasul era cum era, dar nu era hahait! Si nici mare la stat.
Te imbratisez fratern, Eugen
vasilegogea
iunie 6, 2020
Mulțumesc pentru gîndul bun, prietene!