„Jurnal de șantier. Reabilitarea Casei Memoriale Iuliu Maniu poate reprezenta un adevărat manual de bune practici pentru cei care au sau vor avea curajul de a se implica în proiecte similare și care vor putea să învețe să evite anumite greșeli și să aleagă, poate, căi care să îi ducă mai degrabă spre un final fericit”.
Dr. habil. Cosmin Budeancă
Facultatea de Istorie, Universitatea București
*
„Înțelegând importanța casei în care a locuit cel mai mare om politic român al ultimului veac, edificiu care se dezintegra cărămidă cu cărămidă, în nepăsarea și ingratitudinea tuturor autorităților locale și centrale, Părintele Cristian Borz începe munca aproape imposibil de conceput a salvării casei care, în secolul trecut, reprezenta cetatea de suflet a românilor din Transilvania. Aici alergau bunicii și părinții noștri, în tristeți și bucurii, din zidurile acestei case s-au născut cele mai îndrăznețe hotărâri și acțiuni, s-au luat cele mai importante decizii și, de ce să nu o spunem, pentru copiii acelor vremuri, o vizită la Bădăcin reprezenta un premiu de bună purtare”.
Flavia Bălescu-Coposu, Rodica Coposu
*
„Inaugurarea Casei Memoriale Iuliu Maniu din Bădăcin, după laborioasa ei restaurare, este un eveniment ale cărui semnificații depășesc cadrul local, fiind un adevărat act de rezonanță națională. A aduce din nou la viață un monument istoric, ce stă mărturie pentru viața și opera lui Iuliu Maniu, este un act de reparație pentru memoria unuia dintre principalii oameni politici ai României moderne, membru de seamă al elitei ardelene care a susținut idealul Marii Uniri, Președinte al Partidului Național Român și al Partidului Național-Țărănesc, dar și Prim-ministru al României. Casa natală a lui Iuliu Maniu a urmat, din nefericire, soarta tragică a celui care a copilărit în Bădăcin și care și-a găsit pe aceste meleaguri însuflețirea pe care a pus-o în slujba neamului său. Regimul comunist și-ar fi dorit ca odată cu lichidarea fizică a liderului țărănist să șteargă și orice urmă a faptelor și a strădaniei sale pentru consolidarea democrației în tânărul stat. De aceea, casa din Bădăcin trebuia să dispară, să-și piardă rolul memorial, iar poporul român să fie spoliat de o mărturie de preț a tumultoasei istorii a secolului al XX-lea.
Restaurarea casei memoriale a lui Iuliu Maniu a fost însă posibilă prin angajamentul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, sprijinul societății civile, dar mai ales prin strădania neobosită a preotului paroh Cristian Borz. Devotamentul cu care s-a dedicat misiunii de a salva acest obiectiv de importanță națională a suplinit cu succes lipsa de implicare a autorităților cu atribuții în domeniul prezervării memoriei noastre istorice”.
Klaus Iohannis, Președintele României,
Mesaj la inaugurarea Casei Memoriale „Iuliu Maniu”, Bădăcin
*
Mircea Pora
octombrie 20, 2020
Toate felicitările şi gândurile bune pentru Bădăcin. Dar lucrurile se fac la noi atât de târziu, când momentul de impact aproape că a trecut. Şi o întrebare, ce mai contează această „casă” pentru cei care au acum 20-30, chiar 40 de ani? La bătaia de joc cu care e tratată istoria. Aproape că nici nu se mai face!. Dar „recuperările” trebuie să meargă înainte, ceva mai repede!
Ion Ionescu
octombrie 20, 2020
Dumnezeu sa-l rasplateasca pe parintele Cristian Borz!
Din „mesajul” Presedintelui, ultima fraza s-o intelegem ca pe o „mea culpa” pe jumatate marturisita:
„Devotamentul cu care s-a dedicat misiunii de a salva acest obiectiv de importanță națională a suplinit cu succes lipsa de implicare a autorităților cu atribuții în domeniul prezervării memoriei noastre istorice”.?
vasilegogea
octombrie 20, 2020
@Mircea Pora
De acord!
vasilegogea
octombrie 20, 2020
@Ion Ionescu
De ce nu?
Magda Ursache
octombrie 21, 2020
Da, avem nevoie mai ales acum, de îmbărbătare.Eu am.Magda Ursache
vasilegogea
octombrie 21, 2020
@Magda Ursache
…dar și transmiteți prin tot ceea ce scrieți!
Și vă mulțumim pentru asta!
Dana (Mara)
octombrie 27, 2020
Tot respectul si pentru dumneavoastra domnului Vasile Gogea care ati fost un mesager al binelui si in repetate rinduri ati postat pe remarcabilul dvs. Blog apelul de a ajuta fiecare dupa puterile noastre un mic ajutor. Avind o mare prestanta si vizibilitate blogul dumneavoastra fiind evidentiat printre cele mai bune si valoroase platforme culturale tip blog ecoul a ajuns la multa lume inimoasa. Sa fie intr-un ceas bun. Numai bine si sanatate.
vasilegogea
octombrie 27, 2020
@Dana (Mara)
Mulțumesc și eu pentru că, din Israel, ați avut generozitatea să contribuiți la succesul acestei campanii (sînteți trecută în tabelul donatorilor, la nr. 216, din 550 – între aceștia, unii în repetate rînduri).
Toată gratitudinea pentru gestul dumneavoastră de solidaritate!
Dana (Mara)
octombrie 27, 2020
Multumiri pentru cuvintele frumoase si scuze pentru deranj. A fost un gest modest si pios si chiar astazi ma gindeam ca cu emotie ca astfel de gesturi facem in memoria unor oameni deosebiti cum a fost si fosta mea profesoara de Limba franceza doamna Lia Gherasim pe care generatia noastra a copiilor cu cheia la git nu am stiut sa o pretuim la adevarata valoare la timpul respectiv si ca un arc peste timp aflam abia acum la maturitate ca am avut profesori care meritau sa fie cadre didactice universitare dar au fost marginalizati de un regim opresiv si absurd si chiar inchisi in inchisorile comuniste pentru motive absurde. Imi aduc aminte de zimbetul dinsei plin de bunatate si modestie desi ascundea cu siguranta multa amaraciune.
Numai bine.