In memoriam Szőcs Géza (21 august 1953, Tg. Mureș – 5 noiembrie 2020, Budapesta)

Posted on noiembrie 6, 2020

2



Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România
anunţă cu tristețe stingerea din viaţă a scriitorului SZŐCS Géza,
echinoxist, personalitate marcantă a scrisului maghiar din România.
Odihnească-se în pace!
Irina PETRAȘ
Președinte Filiala Cluj a U.S.R.
*
SZŐCS Géza (21 august 1953, Tg. Mureş – 5 noiembrie 2020, Budapesta). Poet, dramaturg. Politician. Absolvent al Facultății de Litere UBB Cluj-Napoca, specializarea maghiară-rusă (1978). Debutează cu versuri în Utunk și Echinox în 1972. În perioada 1974–1978, redactor la Echinox, paginile maghiare, împreună cu Egyed Péter.
După 1989, senator şi secretar general al UDMR, director al Editurii Erdélyi Híradó. Susţinător al tinerilor scriitori grupaţi în jurul revistei Előretolt Helyőrség (Avanpost). Din 2002, redactor, apoi şi editor al revistei A Dunánál (La Dunăre), Budapesta.
Volume: Te mentél át a vízen? (Tu ai trecut apa?), versuri, 1976; Kilátótorony és környéke (Turnul şi împrejurimile), versuri, 1977; Párbaj avagy a huszonharmadik hóhullás (Duelul), versuri, 1979; A szélnek eresztett bábu (Păpuşa izgonită), versuri, 1986; Az uniformis látogatása (Vizita uniformei), versuri, 1987; A sirálybőr cipő (Pantofii din piele de pescăruş), versuri, 1989; Históriák a küszöb alól (Istorii de sub prag), teatru, 1990; A vendégszerető avagy Szindbád Marienbadban (Ospitalierul sau Sindbad la Marienbad), versuri alese, 1992; A kisbereki böszörmények (Pecenegii de la Kisberek), piesă de teatru, 1995; Ki cserélte el a népet? (Cine a preschimbat poporul), piesă de teatru, 1996; Passió, texte, 1999; A magyar ember és a zombi (Ungurul şi creatura), teatru, 2003; Az allegóriás ember (Omul alegoric), versuri, 2003 etc.
Versuri apărute în româneşte, în traducerea lui Mircea Dinescu.
Distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1976); Premiul Robert Graves (1986); Premiul József Attila (1991); Premiul Déry Tibor (1992); Premiul Bethlen Gábor (1993); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj (1997); Premiul Irodalmi Jelen (2003); Premiul Méhes György (2006).
*
Mély fájdalommal és megrendüléssel tudatjuk, hogy a Magyar PEN Club elnöke, Szőcs Géza költő ma este elhunyt.
Emléke legyen áldott!
*
Post Postare. Am primit de la prietenul lui Szőcs Géza, și al meu, pictorul Valentin Lustig, un mesaj încărcat de emoție și tristețe pe care acesta mă roagă să-l adaug aici, pe blog. Ceea ce și fac, cu aceeași mîhnire.
.
„Să știi că sunt foarte, foarte mâhnit, dragul meu…
Am văzut că ai postat un IN MEMORIAM și că Dorin (Tudoran) a scris foarte frumos în „Observator cultural”. Nu am acum putere pentru mai mult, dar dacă vrei, adaugă asta pe blogul tău. Poezia
a fost tradusă mai târziu, cu totul altfel, și de Mircea Dinescu, dar continui să prefer versiunea mea, pentru că e cu rimă, așa ca originalul maghiar.”
.
IN MEMORIAM SZOCS GEZA
Szöcs Géza
TE-A TRIMIS ÎN PERSIA VIAȚA
     în românește de Valentin Lustig
„Pentru ca să nu crezi că atâta ești, cât ți se pare”.
     (Babits Mihàly; si Hajnoczy Pèter de asemenea)
Oare-n orașele persane, când zarva târgului e-n toi,
străbate forfota și praful vestea că-i bai aci la noi?
Și când ai cumpărat un dovleac galben
și mâna vânzătorului ai observat-o
cum pipăia și-și mângâia dovleacul,
și când i-ai pus în mâna banii și-ai plecat,
ai simțit oare că pe mine-acasă
aceleași mâini: mă bat?
Poți fi de-acum a altuia, aiurea –
ca mic copil rămâi totuși acasă,
rămâi aici, în mine, și pe veci topită
în apa ploii din zăpadă.
Te-a trimis în Persia viața,
dar tot degeaba! tot degeaba!
(din Alergătorul de la Maraton, Victor Frunză, nr. 4, aprilie 1989)
*
Posted in: In Memoriam