Sîmbătă, 8 iunie 1940, Valea Mare
„Ar trebui să revin asupra discursului de recepție de la Academie. Se pare că a avut un răsunet cu siguranță peste valoarea lui. Cred că a impresionat mai mult prin spiritul de frondă sau ici-colo chiar de răzvrătire, neobișnuit într-o adunare atît de liniștită. În afară de ecoul în presă, interesant e efectul asupra lumii care a ascultat la radio și care continuă să mă copleșească cu felicitări. Dar vremurile sînt prea cumplite ca să te poți bucura de astfel de succese. Evenimentele se precipită vertiginos și amenință să răstoarne fața pămîntului…”
(din Liviu Rebreanu, JURNAL II, Text ales și stabilit de Puia-Florica Rebreanu. Addenda, note și comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, București, 1984, p. 244.)
*
Gogea's Blog 
Radu Mârza
noiembrie 29, 2020
Un scriitor absolut uimitor, unul dintre cei mai mari ai Transilvaniei. O scriitură cu o forță extraordinară. Apropos de ultima însemnare: din păcate, Rebreanu a avut parte de un final trist și încă neelucidat complet. Din câte am citit recent, nu ar fi murit de moarte bună în satul în care se refugiase. În ziua respectivă au fost consemnate mai multe decese ale unor locuitori ai satului, decese care ar fi avut legătură cu intrarea, în acea zi, a soldaților sovietici în sat. Merită investigat.
vasilegogea
noiembrie 29, 2020
@Radu Mârza
Au fost puse în circulație mai multe versiuni („conspiraționiste”) cu privire la moartea lui, survenită la moșia proprie de la Valea Mare. Cred că Niculae Gheran, cel care și-a dedicat (și încă o face!) toată viața editării și cunoașterii lui Rebreanu și despre care se spune că îi cunoaște biografia marelui prozator mai bine chiar decît și-a cunoscut-o el însuși, a lămurit definitiv acest ultim fapt din viața lui Rebreanu.
După cum se știe, Rebreanu scria noaptea, fuma enorm și bea pînă la doi litri de cafea pe zi. Astfel s-a ales cu un cancer pulmonar. Radiografiile plămînilor lui, păstrate la Academia Română, au fost arătate de Niculae Gheran mai multor medici specialiști, fără a le divulga numele „pacientului”, iar diagnosticul a fost ferm și unanim: cancer pulmonar specific pentru un fumător, în stare terminală.
Desigur, putem admite că vederea coloanelor de tancuri și camioane cu trupe rusești, care treceau „na Berlinu” prin Valea Mare, în august 1944, nu i-a făcut deloc bine!
Magda Ursache
noiembrie 29, 2020
Da, rebreanologul numărul unu are dreptate. A avut noroc magda u.
vasilegogea
noiembrie 29, 2020
@Magda Ursache
Cu siguranță! Altfel, ar fi murit prin pușcăriile comuniste…
Ioana Haitchi
noiembrie 29, 2020
A republicat asta pe Poetaria Journal.
Mircea Pora
noiembrie 29, 2020
Indiferent de verdictele medicale Rebreanu rămâne unul dintre marile nume ale literaturii noastre. După ştiinţa mea nici măcar n-a fost „revizuit”, citit prin grila cine ştie cui.. Mă bucur pentru asta! Pe alt plan nu cred că pe ruşi i-ar fi putut preocupa Rebreanu. Aveau ei alte probleme. Cu Berlinul şi cu Stalin!