*
Închis în galbenu-i cocon
și ronțăind frunze de dud
gândea un vierme de mătase:
„ce bine o mai duce melcul,
aud
că are două case:
una de vară – o rulotă
cu care umblă liber
vara toată
și una de iarnă – termoizolată
în care, mare becher,
doar hibernează
și visează”.
*
Posted in: Propoieziţiile
zorindiaconescu
noiembrie 24, 2022
A republicat asta pe Nösnerland.
Liviu Antonesei
noiembrie 24, 2022
Frumos, ca de obicei…
vasilegogea
noiembrie 24, 2022
Mulțumesc, Liviu!
vasilegogea
noiembrie 24, 2022
Vielen Dank!
Liviu Antonesei
noiembrie 24, 2022
Si eu!
Liviu Antonesei
noiembrie 24, 2022
Am haiducit…
eduardantoniu
noiembrie 24, 2022
Da’ n’am si io o rasturnare de situatie asa ca la Anton Pann „Calatorul si copacul”, cand isi da sama ca totusi nu e chiar asa rau asa cum e?
vasilegogea
noiembrie 24, 2022
Să tot fi haiducit așa!
vasilegogea
noiembrie 24, 2022
Da,
„Multe un fel să gîndesc
Și altfel să potrivesc.”
(era vorba despre un falnic stejar care producea doar… o mică ghindă, pe cînd un biet vrej de bostan producea ditamai fructul!)
Magda Ursache
noiembrie 24, 2022
Greu, l-am așteptat mult, dar melcul a re-venit!Norocul meu e că dețin Ars Expectandi.
vasilegogea
noiembrie 24, 2022
Mare artă!