Misterul melcului
Când moare melcul, nu se știe –
poate în somn, sau poate-n vis –
și cripta i-o găsim mereu pustie
căci el, deja, e-n paradis.
*
Posted in: Propoieziţiile
Din „Caietul melcului” (ultima filă)
Posted on decembrie 12, 2022
Subscribe:
Flux RSS
Gogea's Blog 
Liviu Antonesei
decembrie 12, 2022
Ultima filă? Sper că e o glumă! Oricum, mîine se haiducește. Tocmai l-am haiducit pe Dorin….
vasilegogea
decembrie 12, 2022
„ultima filă” din acest „caiet” – începe „hibernarea”!
Liviu Antonesei
decembrie 12, 2022
Mă gîndeam eu că nu se poate!
zorindiaconescu
decembrie 12, 2022
ultima filă este întotdeauna începutul…nimic nu începe până când nu se termină ce a început odată… adevărul pare redundant cu cât este mai simplu, dar tocmai simplitate îi dă profunzime… trebuie să mă opresc aici, comentariul e deja mai lung decât poemul și nu se face…
vasilegogea
decembrie 12, 2022
Parafrazînd un vers din „Memento mori”, am spune – simplu și profund – începutul și sfîrșitul „se-mpreună-n infinit”.
Radu Tuculesccu
decembrie 12, 2022
Frumos final!!
vasilegogea
decembrie 12, 2022
Mulțumesc, Radu!
vasilegogea
decembrie 12, 2022
De la d-na Mihaela Malea-Stroe:
Cred că melcul a citit și Glossa lui Eminescu, așa încât… el „vede-n capăt începutul”.
MMS
Cum se zice pe la Cluj: „bizuit”!
Leo Butnaru
decembrie 12, 2022
!!!
vasilegogea
decembrie 13, 2022
Mulțumesc, Liviu!
eugen
decembrie 13, 2022
Nu dragă Melcule, e prevăzută doar hibernarea, tentativele de evadare nu sunt incluse în fișa postului.
vasilegogea
decembrie 14, 2022
Ai dreptate, dragă Eugen!