* O ultimă imagine La 5/18 aprilie 1912 (anul morţii, la 9 iunie), Nenea Iancu „obosit” de sărbătoririle ce îi erau dedicate în ţară la a şaizecea aniversare, îi scrie mai vechiului său prieten Adolphe Stern: „Duc grija vieţii, şi mă gândesc să merg în ţară unde prietenii mei vor să strângă un fond pentru […]
august 12, 2015
Au fost şi pe vremea lui Nenea Iancu fenomene meteorologice extreme. Cum avea „naturelul simţitor”, acesta nu putea să „scape” din atenţie asemenea evenimente ale naturii, transformînd în adevărate mo(nu)mente co(s)mice efectele hilare ale manifestării lor dezlănţuite. Sarcasmul şi tandreţea acompaniază în egală măsură o asemenea „şarjă” în scurta scenetă De la […]
august 10, 2013
„OftalMOFTologia” lui Vasile Gogea de Ioan Groşan Din şirul apariţiilor editoriale din 2012 care au punctat „Anul Caragiale” – unele cu totul remarcabile, precum Filozofia lui Caragiale a Martei Petreu – cel mai apropiat, ca stil, ca intuiţii şi asocieri critice, m-am simţit alături de OftalMOFTologia sau Ochelarii Nenea Iancu (Editura Grinta) şi Mofteme […]
mai 8, 2013
Din recolta „Anului Caragiale“ MARTA PETREU: În căutarea autorului N-a trecut fără folos „Anul Caragiale“, ca dovadă mulţimea cărţilor, bune, despre universul creat de scriitor ca-n joa-că, de fapt cu multă muncă („Numai Dumnezeu şi Compania luminatului ştiu cît costă o pagină scrisă în sfîrşit pe curat. Grea muncă, adevărat!…“, recunoştea autorul într-o scrisoare […]
martie 21, 2013
Lecturi paralele Lavinia Ionoaia: Moftul avatar* Discursurile autoritare despre lumea lui Caragiale s-au scris. Realismul restitutiv al montărilor scenice a fost conectat la societatea-kitsch actuală. Cărţile ultimilor ani şi în special cele apărute în anul cultural Caragiale (2012) au renunţat la analiza ştiinţific-exhaustivă a operei, identificând şi speculând eseistic aspecte mai puţin abordate anterior, […]
ianuarie 10, 2013
Se termină, totodată, şi anul Caragiale, deşi specialiştii în cronologie ar spune că s-a terminat demult sau mai e destul din el. De multă atenţie s-au bucurat audiobookurile, precum şi tot ceea ce se poate vedea şi auzi, ba chiar şi gusta (apropo de berea „Nenea Iancu”), ceea ce se simte deci cu… simţurile. Deşi […]
decembrie 16, 2012
Cu bucurie, ba chiar cu (stăpînită totuşi) mîndrie anunţ că se află „sub tipar” (mai puţin sub „vremi”!) volumul MOFTEME, în care s-au strîns textele publicate sub acest titlu, pe parcursul acestui an, în revista Tribuna şi reluate, unele dintre ele, şi aici, pe blog. Editor este vechiul meu prieten (cu care am mai dat la […]
decembrie 11, 2012
Într-un interesant articol publicat cu ceva vreme în urmă (Caragiale între Thalia şi Euterpe, România literară, nr.11/2012), Vasile Lungu, scriind despre realaţia lui I. L. Caragiale cu muzica şi importanţa pe care aceasta ar fi avut-o în decizia scriitorului de a alege Berlinul ca loc al exilului său autoimpus, amendează „la pachet” comentatorii acestui, […]
noiembrie 28, 2012
Nu, nu este nici o aluzie la celebrul text al lui Heidegger Der Feldweg. Cuvîntul s-a articulat singur în mintea mea recitind, cu aceeaşi încîntare ca şi în urmă cu mulţi ani, eseul lui Ştefan Cazimir, I.L. Caragiale faţă cu kitschul (apărut într-o nouă ediţie, revăzută, anul acesta la Editura Humanitas). După ce […]
noiembrie 13, 2012
Nu despre cele trei eseuri dedicate categoriei estetice a comicului şi reunite de Henri Bergson, sub titlul Le rire. Essai sur la signification du comique , voi scrie în rîndurile care urmează. De altfel, o asemenea locuţiune nici nu poate fi găsită în cele mai puţin de o sută de pagini ale opului […]
octombrie 27, 2012
Astfel am putea numi Dicţionarul personajelor din teatrul lui I. L. Caragiale, volum apărut în acest an, ce stă (ori trece!, destul de liniştit…) încă sub semnul (alţi comentatori ar spune chiar stigmatul!) lui Nenea Iancu, la Editura All Educaţional. Trebuie spus din capul locului că nu avem de-a face cu un „dicţionar […]
octombrie 20, 2012
„nimic nu e mai frumos decît adevărul, nici mai adevărat decît frumosul”. I . L. Caragiale Vasile Gogea îl foloseşte pe Nenea Iancu („mai în vîrstă în litere şi arte”) ca pe o enciclopedie, un dicţionar, un manual, un tratat de moftologie. Are multe de ales şi de cules din grămădirea de […]
octombrie 8, 2012
„Omul care aduce cartea”, adică eseistul şi criticul literar Dan C. Mihăilescu a găsit loc, în biblioteca lui virtuală, şi pentru OftalMOFTologia sau Ochelarii lui Nenea Iancu. Semnalez, cu gratitudinea cuvenită, „cota” la care puteţi găsi această prezentare, în arhivele ProTv: http://www.protv.ro/video/Domul-care-aduce-cartea_322_vasile-gogea-oftalmologia-sau-ochelarii-lui-nenea-iancu_16409.html.
octombrie 1, 2012
„…mare bucurie şi la toată lumea să fie volumul lui Vasile Gogea, Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu (Editura Grinta, 2012, ediția II-a, revăzută şi adăugită, cu o prefaţă de Gheorghe Grigurcu şi cu o galerie de portrete ale lui Caragiale propusă de Nicolae Ioniţă, uf, asta e tot). Scriitorul ardelean se plimbă printre […]
septembrie 25, 2012
Este, cred, evident că alăturarea celor două titluri nu pare să pună nici o problemă, în ambele scrieri fiind vorba despre unul şi acelaşi eveniment: răscoalele ţărăneşti din România anului 1907. Cum la fel de evident este că avem de-a face cu două opere nu numai diferite ca stil, unghi de abordare sau […]
septembrie 5, 2012
Vasile Gogea între iritare şi expresivitate Cartea de acum – OftalMOFTologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită; cu o prefaţă de Gheorghe Grigurcu şi o galerie de portrete propusă de Nicolae Ioniţă, Cluj-Napoca: Editura Grinta, 2012, 152 de pagini – reia ediţia din 2002 (eseu postfaţat atunci de Mircea […]
august 9, 2012
Cele trei ediţii (începînd cu anul 1985) ale exegezei „lumii” lui Caragiale, de fiecare dată augmentată, realizată de venerabilul Profesor V. Fanache, ne oferă, în cele din urmă, o imagine „estuar” asupra operei clasicului român. Nu doar lărgirea continuă a „gurii de vărsare” a „fluviului” de semne şi simboluri din textele caragialiene este „cartografiată”, […]
august 3, 2012
Rareori titlul unei cărţi concentrează în el într-o atît de mare măsură substanţa ei originală cum se întîmplă în cazul recentului eseu critic, semnat de Dan C. Mihăilescu, I. L. Caragiale şi caligrafia plăcerii (Humanitas, 2012). Cartea ne propune o lectură exclusivă a corespondenţei marelui dramaturg. Cum ceea ce e bine spus (şi […]
iulie 16, 2012
Este o observaţie a lui Nicolae Manolescu, în Teme III, despre „lumea lui Caragiale”, care a trecut neobservată – cu o excepţie: Ion Caraion, (în Jurnal I. Literatură şi contraliteratură). Am, acum, temeiuri noi să o reiau, după ce Marta Petreu şi-a reeditat, într-o ediţie „revăzută şi adăugită”, superbul său eseu critic Filosofia lui […]
iunie 9, 2017
3