Remember Monica Lovinescu

Posted on noiembrie 19, 2012

39



       Ar fi împlinit azi 89 de ani. Eu socotesc, însă, tot în aceste zile, împlinirea a 25 de ani de la prima convorbire telefonică cu Monica Lovinescu. Şi a aproape 23 de ani de la înregistrarea dialogului publicat (şi) în volum, sub titlul Voci în vacarm (Editura Eikon, 2010). Dialog la care a participat şi Virgil Ierunca, şi a asistat Mariana Marin. Acum, în amintirea lor, am posibilitatea (oferită de cel care însoţindu-mă la Bucureşti, în aprilie 1990, a imortalizat pe filmul aparatului de fotografiat întîlnirea, Constantin Cojocaru) să adaug vocilor şi chipurile lor. Spre o mai vie locuire în memoria noastră.

         Monica Lovinescu: „Nu ne-am întors în democraţie, ne-am întors cu nostalgia democraţiei viitoare, al cărei temei trebuie să se pună, şi foarte solid.”

       Virgil Ierunca: „…cînd am întocmit de-a lungul anilor o antologie a ruşinii, am completat-o întotdeauna cu o rubrică a acelor români exilaţi care nu şi-au asumat condiţia de exil…”

  

         Vasile Gogea: „…aş îndrăzni să spun că ar trebui să avem puterea de a înţelege că Marea Neagră, de exemplu, începe, pentru noi românii, de la Sighet. Că, ştiu şi eu, cîmpul spiritual al mănăstirii Rohia începe de la Piteşti…”   

       Mariana Marin: „Nu pot să cred că asist pe viu, la Bucureşti, la această convorbire… am tot timpul senzaţia că ascult Europa Liberă!”

        Monica Lovinescu: „Ne-aţi întrebat în ce Românie ne întoarcem; aş vrea să adaug că nu ştiu în ce Românie ne întoarcem, suntem, totuşi, într-un loc în care un astfel de dialog, o astfel de discuţie poate să se producă. Deci, nu există numai coşmare!”

        Virgil Ierunca: „…chiar şi în momentul în care vorbim, ceea ce stinghereşte cel mai mult, nu este atît voinţa de putere, care e şi ea detestabilă şi care e neonorabilă pentru bine-voitorii ei, pentru cei care se pun în această situaţie de a se agăţa de putere cu orice preţ, nu, nu acesta este lucrul cel mai acut care agresează conştiinţele, ci faptul că această articulaţie a unui totalitarism precis, a totalitarismului comunist, continuă să fie la ordinea zilei.”

          Monica Lovinescu: „Mi se pare că a ne jeli la porţile lui Dumnezeu, la porţile Occidentului şi la porţile Istoriei mereu, cu felul în care am sabotat-o sau n-am sabotat-o, devine un fel de tic de gîndire care ne îndepărtează de propria noastră răspundere.”

Posted in: In Memoriam