Zile nedatate O am să ies să-mi iau țigări cînd o să mă-ntorc iar, fi-va ieri chiar mîine, între două gări într-un tunel, alaltăieri. O zi, aceeași zi, în plus de negăsit în calendare din răsărit, pîn’ la apus o infinită amînare. În alveole, în plămîni gudronul clipelor deșarte chircit în pumnii fără mîini nimicul […]
decembrie 12, 2022
Misterul melcului Când moare melcul, nu se știe – poate în somn, sau poate-n vis – și cripta i-o găsim mereu pustie căci el, deja, e-n paradis. *
noiembrie 24, 2022
* Închis în galbenu-i cocon și ronțăind frunze de dud gândea un vierme de mătase: „ce bine o mai duce melcul, aud că are două case: una de vară – o rulotă cu care umblă liber vara toată și una de iarnă – termoizolată în care, mare becher, doar hibernează și visează”. *
septembrie 22, 2022
* Melc pe melc nu se calcă pe picior. Ei nu pășesc, doar alunecă ușor. Uneori, cu o mișcare lentă par să-și scoată ochii, cînd arareori se-mbată pe sub flori de mac și mentă. *
august 28, 2022
* Un licurici, cu felinarul lui i-aține calea melcului: – Bătrîne, tu n-ai vrea să-ți pun un bec în casa ta? – Poate că da, însă numai după moartea mea. Dar, ia seama: nici eu, nici tu acum nu putem ști cine o va locui. Și nici factura de o va putea plăti. *
august 3, 2022
* Cochilia melcului: chilie, casă, sarcofag – fără cuptor, fără pridvor, fără cheie sau zăvor… Fără prag. *
iulie 13, 2022
* Un paing foarte mirat pe furnică a-ntrebat: „Ce duce melcul în spinare de-i așa de cocoșat?” „Nu-i așa o taină mare” – i-a răspuns fără ezitare furnicuța cea isteață – „visele din hibernare, visele din altă viață.” *
iunie 30, 2022
* Pe cochilia melcului o libelulă: un melcopter. *
iunie 16, 2022
Noaptea asta-i Lună plină și emoție în grădină: melcii stau în rînd la îmbarcare pentru aventuri stelare: melcul mic în Caru Mare, melcul mare-n Caru Mic. S-a decis correct politic: fără discriminare… *
mai 5, 2022
Un melc și un miriapod se zoreau să facă-un pod; pod de frunze, suspendat, pe fir de paing legănat ca să scape de-un arici trei divizii de furnici și un licurici boem (rătăcit din alt poem).
noiembrie 7, 2021
Melcul la oglindă un melc – la oglindă – neînțelegînd de ce dorea să-i scoată ochii – de cîte ori îl privea mai de aproape – necunoscutul din fața lui…
mai 19, 2021
Umbra melcului: ecoul tăcerii care bate ca un clopot în cochilia-catedrală.
octombrie 25, 2020
Zise melcul către greier: Cade brumă, greieraș – te-a lua iarna pe făraș. Haide, vino-n casa mea fără viscol, ger și nea și mi-o luminează -n noaptea lungă… Te-oi hrăni din carnea mea pînă-n primăvară… Dacă atunci voi șchiopăta, tu vei cînta și n-o să doară. *
martie 25, 2020
SUPRAFAȚA MEA DE CONTACT cu lumea se reduce continuu. În curînd ea nu va mai fi decît un punct. Atunci voi ști că a venit vremea ultimei propo(ie)ziții. (Din volumul Încă Propoieziții, Grinta, 2006) *
februarie 9, 2020
Un melc visă că e solist tenor chiar în corul melcilor. Dar, ce absurd: dirijorul era surd! *
ianuarie 19, 2020
Melcii toți, cu mic cu mare protestează pe trotuare: cer primarului urgent, fără alt amendament, o parcare-n parcul mare respectînd fără-amînare dreptul lor la hibernare. *
ianuarie 12, 2020
* Din vîrful Feleacului melcul și melcuța lui vin ținîndu-se de mînă fără car și fără frînă. Iar pe urma lor ușor alunecă un melcușor. Melcii nu au cărucior! *
noiembrie 24, 2019
* Vine iarna pe cărare melcul cojoc nu are. Iarna vine ca pe șine melcul nu are patine. Strîns în casa-i din spinare va intra în hibernare. Fără sobă sau bucate va visa pe săturate. Pînă-n primăvară cînd iar se va trezi flămînd. Iarna vine, viața trece melcul – visul […]
ianuarie 15, 2023
14