S-a mai scris despre „cărţile interzise” înainte de 1989. S-au publicat şi liste. S-au decelat „criterii”. (De exemplu, aici: http://www.romlit.ro/din_realizrile_regimului_comunist_-_cri_interzise .) Nu-mi propun să reiau tema în sine. Mai degrabă, pentru că se întîmplă să am la îndemînă un document care „vorbeşte” singur despre aceasta, intenţia mea e aceea de a face o „comunicare”, de a propune o „contributie documentară” celor eventual interesaţi profesional. Dar, după cum veţi constata şi dumneavoastră de îndată ce veţi parcurge acest document original al epocii, efectul este parcă de a amplifica „ceaţa” şi nicidecum de a limpezi „cerul”.
Cîteva observaţii preliminare, generale se impun, totuşi. Mai întîi, se dovedeşte că acţiunea de „retragere” (eufemismul pentru interzicere) a unor titluri se aplica „întocmai” şi la „termen” pînă la nivelul ultimei biblioteci şcolare săteşti! Apoi, se deduce din această „circulară” că puterea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste era mai mare decît aceea a Ministerului Educaţiei şi Învăţămîntului. Acesta din urmă era obligat să mobilizeze, la solicitarea C.C.E.S., de la ministru şi pînă la ultimul bibliotecar-învăţător din mediul rural, toate eşaloanele administrative pentru a „purifica” bibliotecile. În fine (deocamdată), să reţinem că deşi subiectul îl constituie nişte instituţii publice (aici, biblioteci şcolare), toată acţiunea are caracter de „secret de serviciu”.
Ar mai fi de folos pentru lectura documentului să ştim cîte ceva despre autori. Cel puţin despre patru dintre aceştia. Iată ce am găsit într-o rapidă căutare pe net: pentru Romulus Zaharia – http://www.crispedia.ro/Romulus_Zaharia ; pentru Dragomir Horomnea – http://www.crispedia.ro/Dragomir_Horomnea ; pentru Florian Tucă – http://www.ziare.com/pitesti/cultura/aglomeratie-de-generali-la-cic-1781012 ; pentru Teodor Ardelean – http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_Ardelean . Pentru C.V.Tudor, nu e nevoie să căutăm acum. Voi spune doar că prezenţa lui pe această listă se datorează intervenţiei rabinului şef al României la acea dată, personal la Nicolae Ceauşescu, pentru a incrimina accentele antisemite conţinute în volumul „interzis”.
Ce-ar mai fi minimal necesar să adaug? Poate, numai, că din cei cinci autori nominalizaţi în circulară, patru mai sunt în viaţă, trei au fost/sunt ofiţeri cu grade mari, atît în M.A.N. cît şi în M.I., înainte dar şi după 1989, doi au devenit senatori în Parlamentul României după 1989, unul e europarlamentar. Toţi au lucrat, la nivele felurite, într-un fel sau altul în domeniul „propagandei”, au fost nişte „culturnici” mai mari sau mai mici. Unul a colaborat direct cu „istoricul” Ilie Ceauşescu. Şi, în fine, tuturor celor cinci le-a mers bine şi foarte bine după 1989. Dar, desigur, nu din această cauză mă doare pe mine capul!
Gogea's Blog 
culai
iulie 16, 2011
Legat de ultimul paragraf al marginaliei d-voastre, iată cum se poate demonstra şi chiar dovedi că pregătirea cadrelor „diviziei V” care va să ocupe – cu brasarda dissidenţei şi cocarda domiţilului obligat – locul prăbuşitului în haos regim, n-a fost făcută-n pripă, ci planificat, strategic, la rece!
La fel, toate distrugerile şi aservirile care au urmat. Numai naivii mai cred că „aşa-i în capitalism”.
Şi în „comunism” a fost la fel, dar mai cu fereală. De exemplu, prin trepăduşii locului (de la secretar de partid, la felcer şi măturător) tot ce se putea sustrage din recolte şi şeptel, se dirija pe şest, dar tot planificat spre şefuţii şi şefii ierarhici. Unii – cei mai tari în pile – nici nu se mai ascundeau, ştiind că n-o să păţească nimic. Însă, dacă un ţăran era prins cu câţiva ştiuleţi în de lapte-n traistă, de către plotoner, nu numai că era batjocorit, dar risca şi închisoarea. Ştiu, nu doar din auzite. Un bătrân respectat în satul lui, a păţit ruşinea aceasta, doar fiindcă s-a pus rău cu unul mare şi tare. Fiindcă se ştia că toţi vin de la câmp cu ceva în sacoşă ori traistă, dar numai el a fost controlat şi luat pe sus.
Din „staff”ul comunisto-culturnic al acelei zone s-a iţit una din cele mai influente canalii din judeţ
Deci:
Să le fie pe la obraz ?… Nu-l au, la ce să le fie…, poate doar în tur, că acolo-l ascund.
„Pentru C.V.Tudor, nu e nevoie să căutăm acum.” Desigur, nu! El se caută şi se bagă-n seamă şi singur.
(Dlor, nu-i şi cazul meu. Dacă vreţi, să nu mai comentez aşa cum gândesc, daţi-mi papucii.)
Eram în învăţământ în acele vremi, într-o şcoală uitată de Dumnezeu pe cuşma unui deal lutos cât o golgotă, ba chiar două… Eram, desigur, şi bibliotecarul de musai. Am primit dispoziţie să-l scot pe Arpagic. Am declarat că a fost deja mâncat de şoarecii şi şobolanii de serviciu. Nu ştiu cât am fost crezut, dar mi s-a dat pace. Deja, se ştia că nu te pui cu nebunu’…
Azi, capii de-atunci ai CCD sunt editori locali pe profil didactic. Păi, nu?
vasilegogea
iulie 16, 2011
@culai
Comentati, d-le Culai, nu dati cu bita!
As adauga la ceea ce ne povestiti si eu un fapt. Un prieten, bibliotecar si el la acea vreme intr-o biblioteca oraseneasca (nu mare dar nici mica), proceda astfel: atunci primea asemenea „circulare” facea forme de nereturnare de la abonat a cartilor respective, le platea el de trei ori (cum era, parca, regula) si le „salva” in biblioteca personala. De unde, apoi, puteau fi imprumutate in continuare doar discret si pe incredere.
Ion Ionescu
iulie 16, 2011
O interesanta lista, universala ca sa zic asa, de carti interzise gasiti aici: http://riendespecial.wordpress.com/2010/05/29/100-de-carti-interzise/.
Dezamagirea mea e ca n-am gasit nici un titlu romanesc. Sa fie, la scara globala, scriitorii romani chiar atit de conformisti? Nici chiar Paul Goma?
vasilegogea
iulie 16, 2011
@Ion Ionescu
Este o selectie de autor(i), si se vede ca acestia au mai aproape de ei literatura anglo-saxona. Dar, desigur, cind vorbim de carti sau autori romani interzisi (de regimul comunist) avem in vedere, in primul rind, pe Paul Goma. Totusi, nu singurul.
Iancu Motu
iulie 16, 2011
Vasile,
dl. Culai are perfectă dreptate! M-am uitat atent la data de emitere a dispoziţiei în cauză. Era în 1985 când începuseră să facă pe marii ” disidenţi” unii dintre cei ce, mai apoi….. Era, într-un fel, ordinul de a intra în ” adormire” faţă de duferitele structuri. Întâmplător am surprins o secvenţă de acest gen, la Bucureşti, pe vremea când făceam „cărare” la Editura Academiei să obţin aprobarea pentru o carte de specialitate şi, acolo, mi s-a spus că sunt şanse să obţinem coale editoriale deoarece unii dintre „toarăşi” s-au văzut cu cărţile puse la index! În aceeaşi perioadă primiseră ordine ciudate şi cei de la Arhiva Natională de Film. Să scoată anumite pelicule, până atunci interzise, şi să le pună la dispoziţia televiziunii. Se întâmpla ceva şi cu anumite teze de doctorat. De pildă era una, a lui Wolker Wolfmann, de la Cluj, care, în aparenţă nu avea prea mare impact direct. Dar având în vedere că se ocupa de mine, cariere şi altele asemenea din Dacia romană, a trecut, foarte repede, în stadiul de lectură doar cu aprobare! Înainte de a pleca definitiv în Germania, autorul ne-a spus că şi-a bătut cuie în talpă cu teza deoarece băieţii cu ochi albaştri, dar cu ceva carte, i-au spus că e o chestie oarecum secretă, că sunt zacaminte etc,etc. Ar fi interesant de vazut destinul celor care au fost interzişi (??) dincolo de cei pomeniti de tine mai sus.
vasilegogea
iulie 16, 2011
@Iancu Motu
S-ar putea sa aveti dreptate amindoi (si tu, si d-l Culai). Totusi, ar insemna sa admitem ca in acel sistem (mai ales in ultimii lui ani) dominat de absurd, lipsit de logica (logica, pe linga sociologie si psihologie, a si fost eliminata din programa scolara), s-ar fi ascuns o „rationalitate secreta”, subversiva si ea la suprafata, dar, in esenta, doar self-rescue. Cred, mai degraba, ca au existat citiva „rationalisti”, prea putini si prea „slabi”. Cunoastem, nu-i asa, cazuri extreme (de-a dreptul hilare, cel putin) in care un cenzor oficial al sistemului si-a cenzurat propriul text dupa ce l-a scris, semnat si dat spre publicare unei reviste!
culai
iulie 16, 2011
Vă forte (sic!) Mulţumesc, Domnule Profesor!
Deseori, adevăru-i un atentat, sabotaj, calomnie la ce se tot regizează politic şi-o bâtă-n carul lor cu minciuni.
Reamintesc, legat de ce aţi pregnant evocat: criminalele 3(trei!) incendieri într-o unică noapte de groază, a BCU. S-a pretins că au pierit inestimabile manuscrise şi cărţi, între care şi Lada Eminescu… Ca, apoi (proşti de uituci crezându-ne) să se numerizeze-ntr-o exaltare… Taman conţinutul Lăzii!!!…
Vor spune, poate, că au salvat-o… Dar, atunci: când au minţit? Şi de ce s-a instaurat – peste tot în ţară – un fel de dinastie ocultă a directorilor de biblioteci? Ce vor, ce mai au dinasticii să ascundă…, poate nu se va şti prea curând.
N. Bâtă.
PS: corectură la primă a mea intervenţie: „coloana a V-a”, nu divizie…
vasilegogea
iulie 16, 2011
@culai
„Lada Eminescu”, dupa cum stiti, s-a pastrat tot timpul si se pastreaza si azi la Biblioteca Academiei, inca din 1902, de cind a predat-o Titu Maiorescu Academiei. Nu e nevoie sa va transformati in… „bita”!
Iancu Motu
iulie 16, 2011
Nu de pomană am menţionat ( ceea ce era de altfel scris) că este vorba de anul 85 şi cei care au urmat. Da, a fost şi o „mişcare” de self-rescue! Asta o ştiu din surse foarte serioase. Formularea ta îmi aduce aminte de un fost profesor care ne dădea, pe sub masă, unele cărţi care, altminteri, nu erau de citit în acea perioadă. Personajul a ajuns, mai apoi, foarte sus! Făcea parte, la acea vreme, din aparatul de la Cluj, iar în ianuarie 90 s-a dovedit că era lt.col. de Securitate! Nu sufăr şi nici n-am suferit de teoria conspiraţiei. Dar tot ce s-a petrecut în 89 şi mai apoi nu au aparţinut doar unor oameni, precum eşti tu şi mulţi alţii ( nu foarte !). Câţi din cei ce au făcut mişcarea de „distanţare” – la timp şi la comandă ! – nu sunt sau au fost sus în ultimii 20 de ani? Că au fost extrem de puţini raţionali printre ei este un lucru comun. Dar, „raţionalii” nu s-au născut după ce au fost eliminate logica, psihologia, sociologia. Pomenesc acum nişte nume: Vladimir Pasti şi, ca să nu o lungesc, „grupul de la Troccadero. Cei care „lucrau” la Stefan Gheorghiu şi alte asemenea alcătuiri, numai de lipsă de „raţionalitate” nu pot fi acuzaţi. Ba îmi vine să-i acuz de prea multă raţionalitate! Bineînţeles, în folos propriu.
vasilegogea
iulie 16, 2011
@Iancu Motu
Da, vorbea Hegel despre „viclenia ratiunii” in istorie. La noi, conform ancestralului obicei al pamintului, s-a desfacut firul in… doua, si unii au ramas cu viclenia, altii cu ratiunea. Cind nu, de-a dreptul, cu reactiunea!
Ştefan Doru Dăncuş
iulie 16, 2011
Ba pă mine mă doare, Boier Gogea.
Mai adă astfel de pilde drept-mergătoare pentru unii ca mine.
vasilegogea
iulie 16, 2011
@Ştefan Doru Dăncuş
O.K. M-oi stradui, da’ nu stiu de ti-a tre’ !
culai
iulie 16, 2011
Cine se scuză, se-acuză: nişte „caiete Eminescu”, plus alte inestimabile valori, care, de cum s-a reabilitat locul, stau bine-mersi-la-la l-al lor loc.
vasilegogea
iulie 16, 2011
@culai
Ma tem ca nu va inteleg. Regret.