Vi-l mai amintiţi pe… Arpagic ? Dar pe „şoarecele intelectual”? De ziua Doamnei Ana Blandiana

Posted on Martie 24, 2011

25



       „Prin cultură au rezistat cititorii!” – a spus, printre multe altele: frumoase, sensibile, profunde, grave idei, Doamna Ana Blandiana în conferinţa susţinută miercuri, 9 martie a.c., în seria „Cultura bate Criza„, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I„. Vreau să depun o mărturie că aşa este. Fără a intra în inextricabila discuţie despre „cum au rezistat scriitorii”!

        Era prin iunie, 1986. Ne aflam, toată familia, la „serbarea de sfîrşit de an” în curtea grădiniţei la care mergea şi fiica noastră, Teodora. Mai mult sau mai puţin premeditat-„subversiv”, am pus la cale, o „mică” schimbare de „repertoriu” în programul artistic la care avea şi ea partea ei de contribuţie. Pentru că nu-i plăcuse poezia repartizată pentru a o recita, nu reuşea nicicum s-o memoreze. Şi atunci, Teodora a hotărît că va recita „şoarecele intelectual” (cum botezase ea poezia Anei Blandiana) pe care, deşi era de vreo trei ori mai lungă, o memorase cu mare plăcere şi uşurinţă. (Teodora citea de la cinci ani.) Astfel că, atunci cînd i-a venit rîndul „să spună” poezia, a ieşit în faţa „careului” şi, după ce a mai privit o dată spre locul unde ne aflam, eu şi mama ei (ca un săritor cu schiurile care, înainte de a se avînta pe trambulină, aşteaptă ca braţul cu steguleţul, al antrenorului, să se lase, dîndu-i semnalul des start), a recitat, „dintr-o răsuflare” şoarecele intelectual de Ana Blandiana!  Surpriza a fost totală. La final, cîteva momente (dar, Doamne, cît de lungi!) de tăcere, de linişte absolută, după care ropote de aplauze, cu totul altfel de aplauze decît cele pe care le ascultam aproape fără întrerupere la radio şi televizor, au răsplătit – sunt sigur, în egală măsură – pe „actor” şi pe autor.

        Îi cerem iertare, acum, Doamnei Ana Blandiana pentru că i-am schimbat titlul poeziei. Dar îi şi mulţumim pentru că ne-a prilejuit, atunci, un moment inocent de „rezistenţă prin cultură„. Şi, pentru că suntem în ajunul zilei Domniei Sale de naştere, îi spunem un simplu şi profund La mulţi Ani!

                    În bibliotecă

Ce spaimă, ce emoţii şi ce scandal:

Am descoperit printre cărţi un şoarece intelectual!

 

La început, ca să nu pară

Că are gusturi prea ciudate,

A mîncat într-o doară

Cartea de bucate;

 

Apoi, ca să nu mă sperie prea tare,

Cîtva timp a înfulecat numai dicţionare;

 

Ba, ca să-şi mascheze tendinţele intelectualiste,

Vreo lună s-a mulţumit cu romane poliţiste

 

Şi a dus ipocrizia atît de departe,

Încît a jurat să nu se mai atingă de nici o carte.

 

Dar n-a rezistat mai mult de o zi

Şi a început să ronţăie poezii.

 

Ba, pentru că îl tentează drumul spre glorie,

A înghiţit şi cîteva cărţi de istorie,

 

Iar tabla înmulţirii fiindu-i simpatică,

A gustat şi din cîteva cărţi de matematică.

 

Cît rămăsese numai la literatură

Nu mă speriasem peste măsură,

 

Abia acum a ajuns o tragedie,

Cînd a început să înfulece şi filosofie.

 

Era clar că nu puteam aştepta ca o zevzecă

Să-mi mestece întreaga bibliotecă;

 

Dar nici nu puteam să las

Un şoarece atît de savant

La cheremul unui motan gras

Şi ignorant.

 

(Pentru că trebuie să vă spun –

Chiar dacă vi se va părea cu neputinţă –

Că Arpagic a rămas repetent

Încă de la grădiniţă:

Oricît a ştiut el să miaune de tare,

N-a reuşit să promoveze în grupa mare)

 

Drept care, după multă gîndire şi mult dichis,

Am găsit o soluţie de compromis:

 

Şi, plină de zel,

M-am apucat să-i scriu un bileţel

 

(Nu mă îndoiam că ştie să citească anume

După ce înfulecase atîtea volume):

 

„Mult stimate domnule Şoarece,

Mă văd nevoită să vă scriu deoarece

 

Vă respect lecturile în filosofie

Şi consumul neobişnuit de hîrtie.

 

Cred că e de datoria mea să specific

Că sunteţi urmărit de motanul Arpagic,

 

Care susţine, prin miorlăituri iscusite,

Că n u se lasă pînă nu vă înghite,

 

Şi se laudă în sus şi în jos

Că nu va rămîne din Dumneavoastră nici un os;

 

Ba se împăunează peste tot

Că apoi se va linge pe bot   

 

Drept care,

Îmi permit să vă sfătuiesc

Să plecaţi la plimbare

În stil englezesc,

 

Pentru că Arpagic e incult,

Nu se gîndeşte mult

Pînă vă disecă:

Nu poate suferi şoarecii de bibliotecă                                      

                                                                                                          

Şi vă înghite complet                                                            

Ca pe orice analfabet”.                                                     

 

Apoi am semnat şi am expediat scrisoarea,                                

Aşteptînd emoţionată urmarea.

 

 Dar de atunci, fără nici un rival,

Sunt în bibliotecă singurul intelectual.

 

     

  (Din volumul Ana Blandiana, Alte întîmplări din grădina mea, cu ilustraţii de Doina Botez, editura Ion Creangă, 1983 )

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       

Anunțuri
Posted in: Anamnesis