*
Melc pe melc
nu se calcă pe picior.
Ei nu pășesc,
doar alunecă ușor.
Uneori, cu o mișcare lentă
par să-și scoată
ochii, cînd arareori
se-mbată
pe sub flori
de mac și mentă.
*
Posted in: Propoieziţiile
Cînd se-mbată melcii…
Posted on septembrie 22, 2022
Gogea's Blog 
nicolaeiuga
septembrie 22, 2022
De mult nu am mai citit o poezie așa de faină!
Mulțumesc, Vasile!
Liviu Antonesei
septembrie 22, 2022
Se va haiduci pe blogul meu…
vasilegogea
septembrie 22, 2022
Melcul, în sine, e o poezie…
vasilegogea
septembrie 22, 2022
Mi-e să nu se… boierească!
Liviu Antonesei
septembrie 22, 2022
Merita!
Liviu Antonesei
septembrie 22, 2022
S-a făcut…
Mircea Pora
septembrie 22, 2022
Mă bucur c-ai revenit fie şi cu melcii care merg încet dar spun multe.
eugen
septembrie 22, 2022
Omagiu celui care dăruiește „voce” micilor înțelepți.
Mihai
septembrie 22, 2022
Iubesc grădina lui Brumaru, mă plimb în copilărie, o cred plină de codobelci și de poezie, like gogeamite poezie.
ionfercu
septembrie 22, 2022
De lecuit vânătăi de suflet!
vasilegogea
septembrie 23, 2022
Da, Aurel „cultivă” și poezie cu arome tari în grădina lui!
Mihai
septembrie 23, 2022
Grădina potecilor ce se bifurcă are nevoie de grădinari cu suflet de monarhi monahi și de copii.
Ioana Haitchi
septembrie 24, 2022
A republicat asta pe Poetaria Journal.