Una mie, una ţie, una-n gura lui Ilie(scu)!

Posted on iunie 7, 2010

8



                Nu mă mai obosesc (mă protejez, cum s-ar spune, de factori suplimentari de stress) să comentez deznodămîntul pe care l-a înregistrat „odiseea” Legii lustraţiei la Curtea Constituţională. Oricine a urmărit, cît de cît cu atenţie, deciziile acestei, mai degrabă, „ogrăzi” decît Curţi a putut să  extragă „algoritmul” după care ia hotărîri. În centrul lui, „cheia”, se află în continuare persoana sinistrului cetăţean Ion Ilici Iliescu, exponentul „plenar” al celor mai toxice şi persistente reziduuri securisto-comuniste din societatea românească post-decembristă. Oricum şi orice ar aborda această (cea mai) retrogradă instituţie a statului nostru rahitic de drept, o face după principiul: una mie, una ţie şi (obligatoriu) una în gura lui Ilie(scu)!

                Sunt asemenea momente nenorocite în care, deşi nu te bucuri – cum ai putea? – îţi spui cu o strîngere de inimă că e mai bine că anumiţi oameni pe care i-ai preţuit şi urmat, ca pe nişte părinţi, nu mai sunt. N-au suferit, oare, destul pentru a fi scutiţi să trăiască şi bătaia de joc „constituţională” la adresa suferinţei lor?

                Mai face cineva greva foamei? Mai dă vreo Societate nişte premii? Mai primeşte vreo Asociaţie niscaiva membri de onoare?

                (Ilustraţie de Emilian Nicula la versiunea românească, realizată de Artur Larion, a Baronului von Munchhausen, Braşov, 1992)

Posted in: Spune acum!