„Am văzut miercuri seară la televizor un preşedinte Băsescu obosit, dezamăgit, nervos.” Astfel îşi începe, descumpănit şi „orbitor”, Mircea Cărtărescu articolul de azi din EvZ. „Cumpăna apelor”, se numeşte şi pare să spună din titlu „totul” sau „nimic”! Dar nu spune, de fapt, nimic. Ascunde. Folosind o „cumpănă” ruptă scoate dintr-o fîntînă otrăvită doar nămolul unor sofisme debile. Coşmarul unei ţări întregi este prezentat ca „visul” trădat al „obositului”! Cavalerul Apocalipsei nu are la dispoziţie decît o „ţară de mîna a doua”, dar această ţară l-a votat de trei ori, crezînd în promisiunile lui!. „În realitate, lucrurile stau puţin altfel.” Într-adevăr, stau cu totul altfel, dar nu Mircea Cărtărescu ne va spune cum stau ele în mod real. Aici, însă, nici poetic nu ne spune. Ne minte. Ne minte atunci cînd, printr-un fals exerciţiu de memorie, încearcă să răspundă la întrebarea, legitimă altfel:”Unde a fost greşeala?”. Şi ne jigneşte. Ne înjură, practic, pentru că n-am fost la înălţimea „visului” preşedintelui. „Acest om care, de ani de zile, a câştigat toate bătăliile politice, care-a mers de multe ori singur împotriva tuturor în direc ţia pe care el a crezut-o corectă, care a ştiut să se facă iubit şi susţinut de oameni, ca să-şi atragă în cele din urmă ura fanatică a acestora, se confruntă acum cu spectrul unei Românii falimentare.” Încă un preşedinte învins! Dar nu de „servicii”, ci de popor! „Nici măcar într-o ţară bolnavă nu poţi avea dreptate împotriva tuturor.” Se lamentează poetul, dar uită că într-o ţară bolnavă nu trebuie să ai dreptate, ci „medicamente”!
Rînd cu rînd, textul acesta al lui Mircea Cărtărescu este greşit. Mai mult, este insultător. Cel puţin pentru mine. Am adunat un „transatlantic” de dezamăgiri şi deziluzii în cei mai buni patruzeci de ani ai vieţii mele, împărţiţi egal în două „epoci”. Niciodată nu m-am „supărat” pe ţară. În ultimă instanţă, ajungeam să fiu supărat mai degrabă pe mine însumi. Frate Mircea, ţi-am cumpărat şi ţi-am citit cărţile cu bucurie şi cu mîndrie. De ce mă înjuri acum? Ori, poate vrei să-ţi dau cărţile înapoi, pentru că nu le merit. Cum nu-l merit nici pe preşedinte. Numai că, între voi doi, deşi unul a tot cîştigat alegeri, celălalt e, totuşi, alesul! Acesta, doar acesta mă poate răni! Celălalt, poate, la limită, să mă revolte! Dar, cine se revoltă împotriva unui „preşedinte obosit, dezamăgit, nervos”?
Gogea's Blog 
Bogdan
august 7, 2010
Un presedinte beteag la mansarda, care a contaminat o tara intreaga ne invita acum sa plecam din ea. Cam asta este solutia „luminatului” si care i-a scapat „poetului”. Poate poetul este capabil sa il justifice pe carmaci si dpdv financiar – fiindca una dintre dilemele cu care ma trezesc dimineata din visul dulce este sursa banilor celui dintai marinar. De unde are sotia casnica a unui angajat la stat 15.000 de euro sa cumpere o Dacie? De unde a avut fiica cea mica a ilustrului pirat de apa dulce 50.000 de euro cash tinuti intr-o geanta de 4000 de euro cu care si-a cumparat un autoturism de teren – in conditiile in care tanara politiciana, la acea vreme, era angajata cu jumatate de norma de un an de zile pe un salar de maxim 1500 de euro?
Poate firavul si plapandul poet national nu stie sa adune pe coloane, dar cred ca problema, acum, pentru popor, nu este poporul insusi, ci mintile luminate care sunt in stare sa transforme in aur tot ce ating cu pixul – cum este cazul poetului si al celui dintai filosof si doctor fizician (probabil chimist in devenire) HRP.
Liviu Antonesei
august 7, 2010
@) Vasile Gogea
Nu te ingrijora, frate, Mircea nu vrea sa te injure pe tine, nu are inca destul curaj ca sa se autoinjure pentru cecitatea politica remarcabila de care a dat dovada investind incredere si sperante in acest famen, care este presedintele tarisoarei… Sa fim cu totii sanatosi, din fericire presedintii vin si trec, iar tara nu chiar piere din pricina lor. E drept, o poate duce prost, dar e obsinuita saraca de la intregul sir de secretari generali si presedinti de care, horribile dictu!, a beneficiat!
Liviu Antonesei
august 7, 2010
@) Bogdan
Scuze ca ma bag, dar n-as vrea sa nedreptatim feritilitatea presedintelui! Dimnealui mai are o fiica si, daca e sa cautam urma banilor, in cazul foarte scumpului dumisale apartament, aceasta ne conduce la dl. Popoviciu, cunoscutul „developar” bastinas!
vasilegogea
august 7, 2010
@Liviu Antonesei
Interesant personaj, intr-adevar, d-l Popoviciu: „developar”-„developar”, dar stie sa se „voaleze” la minut!
Stefan Doru Dancus
august 8, 2010
Am ajuns în paradoxala situaţie în care poporul e de vină pentru incapacitatea conducătorilor săi; ni se şopteşte, mai în glumă, mai în serios, prin articole de genul celui menţionat de tine, dragă Vasile, că ar fi trebuit să-i tragem de mânecă atunci când au furat ţara şi şi-au făcut avere pe spatele costeliv al naţiei. Iaca, noi suntem de vină pentru că i-am lăsat, săracii de ei, să fure şi să mintă! Păi, să nu iei mitul „poporului harnic şi viteaz” de coadă şi să le crăpi capetele mustind de „înţelepciune”?
Liviu Antonesei
august 9, 2010
@) Stefan Doru Dancus
Votez pentru solutia asta!
Tio Pepe
august 21, 2010
Daca cine trebuie sa citeasca a citit iar acum se mortifica?
Ar fi o surpriza, nu?