Un strigăt. Dar nu suprarealist, de Munch ci, dureros de real, din România

Posted on octombrie 20, 2010

3



       Această bătrînă din Şieu (Maramureş), în vîrstă de 83 de ani nu primeşte  nici un fel de pensie. Crede, ea, că din cauza „brigadirului” de la fostul C.A.P. care nu i-a consemnat în „pontaje” zilele de lucru prestate.  (Tot în Maramureş, dar în Breb, trăieşte un veteran de război care, după ce a făcut tot războiul al doilea mondial, atît în est cît şi în vest, nu primeşte indemnizaţia la care are dreptul pentru că un primar indiferent, şi probabil prea sătul, i-a pierdut actele cu nişte ani în urmă.) Acum, amîndoi aşteaptă, cum cutremurător consemnează autorul fotografiilor, „mortiuca, să zină să mă ia”! 

        Vede cineva – dintre cei care poartă „ochelarii” puterii – această faţă desfigurată de deznădejde şi durere a României?

         (Sursa:  http://maramuresh.wordpress.com/2010/10/16/batrana-din-sieu/ )

    ” Duce-m-aş că-i largă lumea,

    Bine c-o-nfrunzit pădurea.

    Să-mi fac dreptate cu securea;

    Duce-m-aş, că largu-i codru,

    Bine c-o-nfrunzit şi-i mîndru:

    Să-mi fac dreptate cu bota,

    Că în sat nu-i modru a sta.” 

(„cîntec” din Săpînţa lui Toader Şteţca)

            Imaginaţi-vă că mătuşa din fotografiile de mai sus a fost cîndva aşa:

      Ce fel de viitor îi pregătiţi acestei cocoane?  

 

Publicitate