România pitorească în ilustratele unui soldat german din primul război mondial

Posted on aprilie 5, 2013

30



           Cu ceva timp în urmă, datorită blogului, am primit un „semn” de la cineva născut în România şi stabilit, nu de multă vreme, în Germania. Îmi semnala şi un blog. Vizitîndu-l, am aflat şi „povestea” persoanei, dar am descoperit şi alte „poveşti”. Cel mai adesea învăluite în sepia timpului, acestea, deşi se numesc „săseşti”, spun mult şi multe şi despre români. Dar, iată cum se prezintă pe sine chiar autorul acestui blog, în spaţiul virtual al căruia poţi asista la un spectaculos proces de anamneză, personală şi colectivă:

          „Scriu Poveştile săseşti cu mult drag, respect, dar şi dintr-un reproş ce m-a urmărit mereu:

Tata e sas, singurul dintr-o familie numeroasă, rămas în România. E născut într-un sat cândva locuit de saşi. Vorbeşte germană, săseşte şi română, respectă sărbătorile evanghelice, dar şi pe cele ale românilor de orice religie. Iubeşte România cu ce e mai bun în ea, admiră Germania. La nervi, regretă că nu a plecat şi el, dar ştie că numai România e acasă.

Eu nu am învăţat nici germană, nici săseşte de la tata. Număr pe degete de câte ori i-am vizitat satul natal. Am crescut în Sebeşul frumos, într-o casă rânduită ca la saşi, cu ziduri şi poartă de cetate. Cunosc mai puţin decât aş vrea istoria, religia şi obiceiurile saşilor sau familia tatălui meu. De fapt, pe majoritatea rudelor din Germania nu le-am întâlnit niciodată.

Toate până acum. Azi locuiesc la München, şi cu sufletul în România. Am şansa reală să recuperez.”

          Cred, cu tărie, că şi noi, românii, avem mult de „recuperat” din relaţia istorică avută de-a lungul timpului cu saşii transilvăneni, şvabii bănăţeni ori „ţipţerii” din Maramureş. Un mod simplu şi la îndemînă (şi „prietenos” pe de-asupra, întrucît nu are ambiţii de cercetare, arhivare şi interpretare „ştiinţifice”, fiind, în primul rînd, un act de redescoperire a unei memorii pierdute) de a face acest lucru este să vizităm, din cînd în cînd, (şi) acest blog: http://povestisasesti.com/. S-ar putea ca şi în memoria noastră amintiri considerate şterse să se developeze din nou.

           Pentru început vă propun să răsfoiţi un „album” alcătuit din nouăsprezece cărţi poştale ilustrate, reprezentînd instantanee absolut fascinante din România începutului de secol XX. Chiar povestea acestor „vederi” ar putea face subiectul unui mic „roman epistolar”, dacă posesorul lor ar „exploata” literar şi textele pe care acestea le „purtau” spre familie. Căci, este vorba despre mesajele unui soldat german, aflat pe teritoriul României în contextul primului război mondial, în anii 1917-1918. Iată, doar cîteva imagini (pentru întreaga „poveste” şi tot „albumul” daţi click aici: http://povestisasesti.com/2013/03/27/romania-neasemuita-in-ilustratele-unui-soldat-german-din-primul-razboi-mondial/ ):

Peisaj idilic cu ţărani la fântână

img_0010

Lăptărese în Bucureşti

img_0009

Micul vânzător ambulant pe străzile Bucureştiului

img_0007

Gospodărie ţărănească

img_0020

 Vielen Dank , Frau Kloos !

 

Posted in: Anamnesis