Comemorare Darie Magheru. La Brașov

Posted on Octombrie 26, 2016

1



Poetul brașovean Darie Magheru (25 octombrie 1923-25 0ctombrie 1983)

va fi comemorat

joi, 27 octombrie, cu începere de la ora 12,00,

la galeria KronArt (str. Postăvarului 18).

Prezintă:

 Olga Lascu, sora poetului, Mihaela Malea Stroe, Stelian Răducanu, Valentin Ajder – editor și Mircea Brenciu.

*

darie

*

d-magheru

 …spirit incomod și caustic, ale cărui vorbe de duh mușcătoare au intrat de mult în folclorul cercurilor boeme ale Brașovului – Darie continuă să incomodeze și după moarte. Cu toate că – născută dintr-o neliniște experimentalistă, care l-a purtat uneori până aproape de ultimele limite ale limbajului și ale literaturii – opera sa a fost în multe privințe una de pionierat și, înainte de toate, s-ar cuveni editată integral, citită și comentată. S-ar descoperi astfel că Darie Magheru n-a fost nicidecum un epigon al scriitorilor de la Gândirea, ci, dimpotrivă, un autor iconoclast, demolator de poncife literare (și nu numai), lansat în căutarea unor noi teritorii ale literaturii, pe care o percepea ca pe o aventură existențială. ”  (Octavian Soviany)

*

scrieri_volumul_i_poeme_darie_magheru-795767download

          Darie Magheru a fost un ins grozav; se simţea pe coturni oriunde – fusese actor -, starea lui firească era de necontenită înălţare; nu-şi împiedica orgoliile, ştiind bine că orgoliul, spre deosebire de feminina vanitate, priveghează valoarea, iar nu veleitarismul şi capriciile.
           Lăuntric un timid şi îndemnat la delicateţe, la orice nepotrivire cu sensibilitatea sa supradozată se întuneca repede, arunca atunci vorbe grele, imprecaţiile ţâşneau fierbinţi – de aceea duşmanii, destul de mulţi, se fereau de el, prietenii – nu mulţi – se alegeau prin selecţie aşa-zicând naturală. Am spus duşmani, dar e mai bine pizmuitorii – aceştia se desemnau prin mecanismul incompatibilităţii de valoare; dimpotrivă, prieteniile soseau pe calea afinităţilor tainice. Nu era, la Darie Magheru, o fugă spre originalitate cu orice preţ; chinul interior, dramele care rod fiinţa profundă, spinul din carne – ca la Sf. Paul sau Kierkegaard – nu sunt originalitate! Acestea fac deja originalitatea şi autenticitatea insului, precum la cei trimişi să vestească… Vestitoare e şi poezia.
            În lumea ei, Darie Magheru a fost – în linia marilor noştri creatori – un trimis. Şi, în această ordine, el era (ca să mă repet) un ins grozav. Comentatorii, câţi au fost, ai eminentei sale opere, încurcaţi de severitatea autorului, au analizat-o doar din unghiuri disparate, neconcludent. Într-un articol din revista Astra, reluat şi într-una din cărţile sale, Cornel Regman, un critic remarcabil altminteri, nu trece, de pildă, în analiză, dincolo de configuraţia prozodică a poemelor (i se părea bizară!) încercând apoi un riscant comparatism. Nu insist. În chestiune e însă tratarea în sinteze inspirate a unei opere literare, ce-i drept, inconfortabile.
             Poetul Darie Magheru nu poate fi disociat de prozatorul şi neperechele dramaturg Magheru; poezia sa nu este (cum se mai crede) doar pregătirea dramaturgiei (tragicul domn ion al cămilelornicola ursu din albacforum traiani sau retragerea cu torţetatăl meu pătraşcu cel bun ş.a.) ci, autonomă fiind, este şi aceasta, ca şi proza sa (nemuritorul în solitudine şi durereacărămida cu mâner etc.) parte dintr-un tot organic; un tot care, la rândul său, e parte a unei metafore globale a realităţii, a ceea ce e deasupra realităţii: precum este însăşi literatura, precum este deja spiritualitatea.
                                                                                                                                              A.I. Brumaru

*

Posted in: In Memoriam