Se întîmplă uneori în lume aşa: odată cu dispariţia unui om să dispară şi spaţiul locuit de acesta. Umplut, adică, de fiinţa lui vie. Pe care nu poţi să-l vezi, să-l vizitezi sau să respiri pur şi simplu cîteva clipe în dimensiunile lui decît numai şi numai în prezenţa stăpînitorului său absolut.
Astfel se întîmplă acum, îmi dau seama, pentru mine, murind Mircea Ivănescu.
Prin 1997, parcă prin primăvară, prozatorul şi jurnalistul Octavian Hoandră, angajat la vremea aceea în felurite proiecte şi programe în zona Sibiu, în complicitate cu Radu Văcărescu şi Iustin Panţa în oraşul de pe Cibin, dar şi cu Ion Mureşan şi Alexandru Vlad, în oraşul de pe Someş, au pus la cale o lansare a recentului meu volum Fragmente salvate (apărut la Polirom), la care – prin nu ştiu ce mijloace persuasive reuşiseră să-l convingă – urma să fiu prezentat de Mircea Ivănescu. Evenimentul chiar a avut loc, şi Mircea Ivănescu chiar a prezentat cartea. Dar întîmplarea (?), sau emoţia mea pentru iminenta întîlnire cu Mopetele, a făcut ca să nu ne sincronizăm cei care plecam de la Cluj şi să rămîn să bat străzile burgului toată acea zi, cuprins de o suferinţă aproape fizică, dar şi morală.
Anii au trecut apoi şi recuperarea acelei întîlniri ratate nu s-a mai produs. Am trecut prin Sibiu doar de cîteva ori, în grabă şi stînjenit de tot felul de servituţi. Nu ştiu dacă i-am mulţumit măcar, cum se cuvine, lui Mircea Ivănescu pentru că printre Kafka, Joyce, Faulkner, Eliot, Fitzgerald şi alţii a găsit timp şi pentru mine. Pentru Fragmentele salvate şi de el, pentru a nu ştiu cîta oară, pînă la urmă. Dar această întîlnire care n-a avut loc va rămîne de-acum un fragment definitiv pierdut.
Pentru că Mircea Ivănescu murind, eu nu voi mai putea ajunge niciodată la Sibiu, în Sibiul acela în care, în mod miraculos, datorită lui, un orologiu a bătut odată pentru mine!
Să mă ierte Mircea Ivănescu pe mine, iar Dumnezeu să-l odihnească pe el!
Adaug, de pe: http://fondane.net/2011/07/22/mircea-ivanescu-mopete/, această variantă în limba franceză a unui poem de Mircea Ivănescu, un mare traducător netradus, realizată şi ilustrată de Luiza Palanciuc, după Texte : Mircea Ivănescu (1931-2011), „Mopete şi ipostazele“1970.
Ultimul popas (o fotografie de la Leo Butnaru: în curtea casei pămînteşti):
” … spaima aceasta
înseamnă că nimeni nu moare, cel puţin încă un timp,
cîtă vreme ţi-e frică privindu-i pe cei care au murit.”
Liviu Antonesei
iulie 22, 2011
@) Vasile Gogea
Am aflat si eu dimineata cind am primit linkul de la Dorin. Dupa ce am ramas mut, am postat pe blogul meu textul care a aparut in volumul aniversar de la Paralela 45, coordonat de dragul nostru de Cis. Nu l-am intilnit niciodata pe mopete, insa am avut marele noroc sa dau peste poezia pe cind eram inca foarte tinar. Cred ca ii datorez mult, chiar daca nu „la vedere”. Dumnezeu sa-l ocroteasca.
vasilegogea
iulie 22, 2011
@Liviu Antonesei
Dau eu linck-urile la cele doua postari, a ta si a lui Dorin Tudoran: http://www.dorintudoran.com/2011/07/22/ar-trebui-ca-cineva-sa-fie-mircea-ivanescu-pentru-a-discuta-totul-despre-mircea-ivanescu/ si: http://antonesei.timpul.ro/2011/07/22/mircea-ivanescu-a-plecat-dintre-noi/ .
Ii datoram mult lui Mircea Ivanescu pentru ca am luat mult de la el si i-am dat putin. Prea putin…
Dumnezeu sa-l odihneasca!
culai
iulie 22, 2011
Sunt convins că i se va rezerva un colţ de Rai, unde – alături de Creangă, Léautaud-« Maintenant, foutez-moi la paix! »…, poate şi de alţii, mie neştiuţi – se va oploşi cu tot cu legendarele-i pisici.
Primul (poate, al nostru) „liric narativ” a ridicat un val ce nu se va calma, decât cu Poezia lumii de-odată.
Dumnezeu să îl Ierte!
O umbra luminoasa
iulie 22, 2011
Ultimul „semn” al lui Mircea Ivanescu http://www.ziuadecj.ro/editorial/ultimul-semn-al-lui-mircea-ivanescu–70778.html
Daca_nu_nu
iulie 22, 2011
Sit Sibi Terra Levis.
Ion Ionescu
iulie 22, 2011
Stiu ca la Sibiu au fost trei „institutii” ale spiritului: Cercul de la Sibiu, Scoala de la Paltinis si Mircea Ivanescu. In memoria lui, adaug si eu prinos cules si nemeritat (de mine): http://www.youtube.com/watch?v=o7_OQEJmDKI.
Odihna vesnica celui plecat si veghe spornica celor ramasi!
vasilegogea
iulie 22, 2011
Prieteni,
ce spuneti de o plimbare prin Sibiu, insotiti de umbra lui Leopold Bloom-Mopete?
Dl.Goe
iulie 22, 2011
Pai ce-am putea zice? Saru-mâna boierule!
Maria S.(Timisoara)
iulie 23, 2011
Dumnezeu sa il odihneasca !
Dan Danila
iulie 24, 2011
http://vetiver.weblog.ro/
vasilegogea
iulie 24, 2011
@Dan Danila
Suntem, inca o data, indatorati D-nei Mirela Roznoveanu pentru comuniune!
Ştefan Doru Dăncuş
iulie 25, 2011
Uitasem, cineva mi-a spus că o fost şi Hoandră. Nici cu el n-am avut vreme să mă văd.
Ion Ionescu
iulie 26, 2011
Iata o evocare a lui Mircea Ivanescu semnata de Octavian Hoandra, astazi, in ziarul Ziua de Cluj: http://www.ziuadecj.ro/editorial/dureroasa-adancime-a-dialogului–70978.html.
Ştefan Doru Dăncuş
iulie 26, 2011
Cred că s-ar putea scrie o carte numai din evocările celor care l-au cunoscut.