Postarea cronicii lui Ștefan Borbély despre Marian Dopcea mi-a readus în minte ultima vizită pe care i-am făcut-o, în urmă cu doi ani (chiar la început de aprilie), excepționalului poet și devotatului cercetător-(co)fondator al acestui ”Centru de studii”, Dr. Dan Damaschin, în subsolul de la filologia clujană unde era „găzduit” „centrul”.
Era ultima lui zi de „serviciu”. În timpul căruia și-a dedicat întreaga energie, cu o devoțiune rară, constituirii fondului de documente (manuscrise, corespondență, cărți, documente inedite, fotografii), clasificării, conservării și valorificării acestora. Era un „îndrumător” eficient și plin de solicitudine pentru toți cei care veneau aici în „documentare”, necesară redactării unor teze de masterat sau de doctorat. Dar nu numai. El însuși, după ce a restituit conținutul integral al Revistei Cercului Literar, într-o ediție impresionantă (2002), a obținut un strălucit doctorat cu o teză dedicată „cercului” și publicată cu titlul „Cercul Literar de la Sibiu/Cluj”. Deschidere spre europenism și universalitate (2009), căreia i-a urmat (în 2013) un volum recuperator „Cercul literar de la Sibiu/Cluj”.Glosse/Restituiri/Corespondențe (volum dedicat regretatului critic și istoric literar Petru Poantă – autor al unui înainte-mergător volum, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar (1997) – așadar, unul dintre primii „lucrători pentru o dreaptă cinstire a Cercului Literar” – cum sună dedicația. Un precedent, dar centrat mai ales pe „cazul Jacquier”, l-a produs eminentul profesor Mircea Muthu, cu volumul Babel, mit viu, în anul 1991.).
L-am găsit întristat de o decizie de pensionare pe care n-a dorit-o, dimpotrivă, a solicitat prelungirea activității încă doi ani, conform legii, pentru a duce la capăt o serie de proiecte aflate în derulare, care nu i s-a aprobat din motive financiare!
Am făcut, atunci, o serie de fotografii, ca pentru un fel de rămas bun, dacă nu chiar un adio. Vă prezint, acum, cîteva dintre ele. Dar o întrebare persistă!
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
Dr. Dan Damaschin așteaptă, deocamdată aparent resemnat, să vadă ce „file” se vor adăuga la
DOSARUL
”Cercul Literar”?
Suntem și noi mai mult decît „curioși”. Am avea motive să devenim chiar îngrijorați?
Poate U.B.B. și/sau Facultatea de Litere să formuleze un răspuns?
*
(Fotografii de Vasile Gogea, făcute în ultima zi de „lucru” la „Centru” a poetului Dan Damaschin.)
*
Gogea's Blog 
magda ursache
aprilie 5, 2018
Mă doare inima cînd citesc asta. Îmi amintesc că pe Batrînu meu l-au scos din Univ. cu un ordin de evacuare în 6 (şase) exemplare. Cuţitarii i-au spus s[-şi ia cărţile din biroul strîmt,pe care îl împărţea cu alte 3 persoane, deşi studenţii şi doctoranzii făceau coadă pentru bibliografiile indicate de el. Am cărat toate cărţile şi manuscrisele într-o zi,pînă-n seară.
„Lasă, Magda, pe Blaga l-au scos cu portarul din Universitate. Mă duc la bibliotecă”.
Suntem în post-moralia.magda u.
vasilegogea
aprilie 5, 2018
@magda ursache
Pentru asemenea Oameni, singura consolare – și izbîndă, în timp – stă înscrisă în latineasca spusă: „Laborare omnia vincit”.
Mircea Pora
aprilie 6, 2018
Din câte am văzut „Centrul de studii al Cercului Literar”, e de-a dreptul o paragină. Totul pare abandonat, lăsat pierzaniei. După ce că nici nu avem cine ştie ce moşteniri ne batem joc şi de ce avem. Dar cine sunt aceia care ajung să răspundă de fonduri de manuscrise, case memoriale, locuri privilegiate ale culturii.?. Eternii noştri „băieţi răzbătători”, mulţi ca frunza, ca iarba, extrem de iscusiţi în cultivarea relaţiilor, în dobândirea de funcţii. Iar cei care le acordă aceste privilegii sunt „tot ai noştri”, aşa că unde ne întoarcem dăm de aceeaşi Mărie, conform proverbului, cu altă pălărie. În rest, totul e poezie